CIA, o istorie secretă de Tim Weiner, câștigător al Premiului Pulitzer Încă de la înființare, serviciile secrete americane au fost învăluite într-o aură de mister. În spatele imaginii de superputere se ascund însă nenumărate eșecuri. Cum se face că, în ultimii 60 de ani, CIA a reușit să-și păstreze reputația extraordinară, în ciuda unor gafe de proporții? Într-o lucrare bazată pe mai bine de 50 000 de documente, în mare parte din arhivele CIA, și pe sute de interviuri cu agenți în rezervă și foști directori ai Agenției, Tim Weiner își propune să dezvăluie motivele care au stat la baza eșecurilor monumentale cu care s-a confruntat CIA de-a lungul timpului. Veți afla de ce 11 președinți și trei generații de ofițeri au fost incapabili să înțeleagă lumea și cum au periclitat nenumăratele gafe majore securitatea națională a Statelor Unite. Weiner expune o istorie a mitei: coerciția și forța brută... o poveste fascinantă a tranzacțiilor murdare. - The Guardian Această carte ar trebui citită de toți cei care vor să evite o a treia catastrofă internațională. - International Herald Tribune Este o carte fascinantă. O poveste captivantă, dar și un semnal de alarmă. America trebuie să-și dezvolte capacitatea – și voința – de a cunoaște și de a răspunde eficient informațiilor despre lume. - Walter Isaacson Fragment din cartea "CIA, o istorie secretă" de Tim Weiner: "Banii sustrași de CIA din fondurile Planului Marshall urmau să finanțeze o rețea de fronturi false - o fațadă de comitete și consilii publice conduse de cetățeni distinși. Comuniștii aveau organizații de acoperire în întreaga Europă: edituri, ziare, grupuri studențești, sindicate. Acum era timpul ca CIA să și le organizeze pe ale ei. Aceste fronturi recrutau agenți străini - emigranți din Europa de Est, refugiați din Rusia. Acești străini, aflați sub controlul CIA, urma să formeze grupuri politice clandes-tine în țările libere ale Europei. Iar această lume subterană trebuia să ducă flacăra „tuturor mișcărilor de eliberare" din spatele Cortinei de Fier. Dacă Războiul Rece avea să se transforme Într-unul fierbinte, Statele Unite aveau să dispună de o forță de luptă în linia întâi. Ideile lui Kennan au prins repede. Planurile sale au fost aprobate la 18 iunie 1948 printr-un ordin secret al Consiliul Național de Securitate. Directivă 10-2 impunea organizarea de operațiuni secrete pentru atacarea sovieticilor din întreaga lume. Forța de atac pe care o concepuse Kennan pentru războiul secret a primit cel mai inocent nume cu putință - Office of Policy Coordination (OPC). Era o organizație de suprafață care servea la tăinuirea activităților grupului și era plasată sub tutela CIA, dar șeful său raporta secretarilor pentru Apărare și de stat, și aceasta din cauza slăbiciunii directorului Serviciilor Centrale de Informații. Conform raportului Consiliului Național de Securitate dat publicității în 2003, Departamentul de Stat dorea ca biroul să se ocupe de „răspândire de zvonuri, dare de miță și organizarea de fronturi noncomuniste". Forrestal și Pentagonul voiau „mișcări de gherilă... armate clandes-tine... sabotaj și asasinate"."
