Cine-i pazeste pe paznici?

Cine-i păzește pe paznici? Gânduri de zi și de noapte Eu cred că și Carpații noștri plâng uneori, iar tu, frate și mare actor Dorel Vișan, ești lacrima lor. - Grigore Vieru   Personalitate proeminentă a culturii românești și de peste hotare, Dorel Vișan este actor, poet, prozator, eseist, filosof cu înclinații accentuat metafizice și un neobosit călător care duce cuvântul de pace și frumusețe a vieții în lumea întreagă. Nu în ultimul rând sunt de menționat surprinzătoarele sale talente și în medicină holistică. Opera lui Dorel Vișan îndeamnă la meditație, pace, reverie, la trăirea în dimensiunile sacrului și ale umanismului autentic. - Dumitru Constantin-Dulcan   Dacă este să fim onești, maestrul Dorel Vișan trece mult dincolo de granițele actoriei și ale teatrului, în general, devenind o sumă: construcția interioară a omului de cultură include o impresionantă paletă, de la literatură, estetică și teoria artei, până la filosofia culturii, teoria și istoria mentalităților, sociologie culturală și religie. Dorel Vișan își construiește identitatea din biblioteci fundamentale, așezate undeva la rădăcina conștiinței de sine. În răstimpuri, din fericire, dintr-un soi de altruism cultural necosmetizat, oferă surprize ce țin de exteriorizarea cea mai elegantă cu putință, mărturisirile primind contur de poezie (de la cea psalmică la cea confesivă) sau de estetică și memorialistică. De această dată maestrul Dorel Vișan își descifrează palierele cele mai intime ale gândirii, luând atitudine analitică față de preajmă, pur și simplu. Eseurile, tabletele și articolele din acest volum întocmesc imaginea unui scriitor fără șabloane, fugit din orice carnaval al lumii, asumându-și responsabilitatea civică, demascându-și deopotrivă stările de grație și marile întâlniri ființiale, dar și rupturile grave dintre palierele-kitsch ale societății actuale și profunzimea intelectului și afectului său, construite pe tiparele cele mai sincere ale rusticului. În fond, vorbim de o carte despre recuperarea unor valori pe care numai din prea mare grabă omul le poate face tăinuite, însă nu le poate altera. Dorel Vișan propune un cod de relectură a vieții pe care îl consideră potrivit sieși: simțuri la pândă, infinit umor iertător („Numai iertarea ne redă [...] libertatea”) și o neostoiță stare ludică, vocația înțelepciunii, ironie șăgalnică, mirajul confesiv și, peste toate, bucuria de a sta, om și viața, în mâinile cititorului. - Diana Campan   Excelență carte Cine‑i păzește pe paznici? luminează câteva dintre cotloanele întunecate ale trăirii românești și ale devenirii națiunii de la Carpați și Dunăre. Se citește ușor și, mai ales, cu mult folos. - Mircea Radu Iacoban