Ce m-a atras de la bun început la scrisul lui Cornel Simighian a fost calitatea analizei, logica impecabilă a argumentării și o stilistică de genul „gradul zero al scriiturii”. Autorul nu a căutat niciodată figurile de stil, dar cînd i-au căzut bine nu le-a evitat, a uzat de ironie și umor cu măsură, dar cu mare folos pentru calitatea de ansamblu a textului. Da, Cornel Simighian este un editorialist dar, ca să spun așa, unul născut, nu făcut dintr-un scriitor în schimbare de destin sau un politolog care vrea să se adreseze și poporului. Din acest motiv, cred că această culegere de articole reușește să croiască o excelentă cronică a Iașului cultural, social, educativ pe durata celor trei ani. Mai puțin politic decît în alte perioade ale activității jurnalistului, dar nu e o pierdere, la cum a ajuns politica la noi, îi ieșea un articol de pamflete – pe care le-aș fi citit, consider valabil genul ! – nu unul de analiză, cu tot ce înseamnă această – radiografie, diagnostic, prognoză. Și o analiză efectuată de unul din cei mai probi, mai onești din această parte a țării. Puteam să nu fiu, uneori, de acord cu unele din ipotezele sau concluziile sale, dar mereu am știut că sînt chiar ale lui, nu făceau parte din agenda altora. - Liviu Antonesei
