Cioburi și delicatese

Poezia Mariei Grădinaru, din acest nou volum, pulsează între fragilitate și luciditate, între intimitatea confesiunii și deschiderea către un orizont mai larg, aproape metafizic. Fiecare text este o încercare de a surprinde clipa în care ființa se fisurează și, în același timp, se recompune: în foșnetul unei păsări, în vibrația interioară a unei conștiințe, în memoria care nu încetează să respire. De la tensiunile interioare din „ultimul tango” la deschiderile metafizice din „matrix” și până la intimitatea profundă din „poem pentru tata”, textele explorează limitele ființei și posibilitățile ei de vindecare. În „rătăcire”, celălalt devine reperul esențial: cel care te recunoaște, te „scrie” și te adună din risipire. Într-un limbaj direct și sugestiv, aceste poeme se adună ca o meditație sensibilă asupra identității, unde fragilitatea devine forță, iar iubirea - singura certitudine. - Adrian Alui Gheorghe revelație   ești o madonă desprinsă din cenușiul zilei mi-ai spus iar luna soarele toți aștrii s-au aliniat lângă cuvintele tale priveam prin tine ca prin fereastră căutam cerul dar cerul erai tu da tu erai cerul tu erai oglinda tu erai darul meu cel mai de preț și nu știam ce să mă fac cu tine