Lungul drum al devenirii noastre ca oameni a fost nesigur, plin de neprevazut si de capcane. Multe specii de simieni au pornit in cursa, putine au ajuns hominide si doar cateva au condus la specia Homo. Cam asa se intampla cand nu prea stii sigur unde vrei sa ajungi. Desprinderea speciei umane de regnul animal a putut fi esalonata in mai multe etape. Prima etapa si cea mai lunga a fost cea a modificarilor genetice si antropologice ale fiintei umane. Caracterul acestor modificari a fost ireversibil, iar selectia lor se poate spune ca s-a realizat darwinist, specia pastrand insusirile utile si abandonand pe cele care stanjeneau evolutia. Hominidul arhaic a adoptat pozitia bipeda a corpului si a dezvoltat deplasarea pe membrele inferioare, dar a abandonat coada, devenita inutila noului mod de deplasare. Exemplele sunt numeroase si cuprind intreaga gama de schimbari morfologice ale fiintei umane, care a dobandit un ADN diferit de al simienilor, rudele noastre primate. O modificare si mai importanta a fost extinderea perioadei de fecunditate a femelei speciei pe tot parcursul anului, si nu doar in unele perioade ale lui. Se asigura astfel o populatie numeroasa si stabila, apta pentru a face fata la noi provocari. Creierul uman a inceput sa creasca in volum si masa ca urmare a acestor transformari profunde. S-a permis astfel primul salt urias al speciei la finalul acelei etape. Prima forma de comunicare prin grai articulat a fost saltul de final de etapa. Omul devenea astfel o fiinta sociala, membru cu responsabilitate al unui grup de bipezi ce puteau comunica intre ei.
