Ciocu' mic și joc de glezne. Aventura mea pe și pe lângă bicicletă
Jens Voigt, un ciclist foarte iubit de public și jurnaliști, nu este un superstar în sensul clasic al cuvântului. Deși a câștigat trei etape în Turul Franței și a purtat de două ori tricoul galben, Voigt nu a fost niciodată un candidat la marele titlu. Cu toate acestea, el a devenit faimos din alte motive, în principal deoarece ilustrează acele calități ale ciclismului ce transcend ideea de victorie sau eșec și fascinează publicul: sacrificiu, generozitate, încredere și devotament. Sportiv neobosit, Voigt a petrecut mai mult timp în fruntea plutonului Turului Franței decât orice alt ciclist, dar întotdeauna în beneficiul altora. Datorită stilului său agresiv pe bicicletă și a manierei directe și cordiale de a interacționa cu publicul și presa, Voigt a devenit repede favoritul fanilor, atât în Europa cât și în Statele Unite. Această popularitate s-a datorat, în mare parte, faptului că Voigt s-a dovedit, de-a lungul anilor, un personaj credibil, cu zile mai bune și zile mai proaste, la fel ca suporterii săi, dezvăluindu-se lumii ca personaj profund uman și autentic, cu o etică a muncii care a inspirat milioane de oameni și l-a condus spre o carieră îndelungată și de succes. Cicliștii de toate vârstele îi vor fi recunoscători lui Jens că le-a spus Ciocu’ mic! doar picioarelor sale, nu și gurii. Poveștile sale din interiorul pelotonului – hilare, unice, instructive și întotdeauna emoționante – adaugă și mai multă culoare uneia dintre cele mai colorate cariere din ciclismul profesionist. - Bill Strickland, redactor-șef revista Bicycling Jens Voigt este un fost rutier profesionist din Germania, care a concurat sub culorile mai multor echipe, ultima fiind UCI ProTeam Trek Factory Racing. Voigt a avut un număr record de 17 participări la Turul Franței și a purtat de două ori mult-râvnitul tricou galben. Printre realizările carierei sale se numără câștigarea a cinci ediții ale cursei Criterium Internațional, adjudecarea mai multor curse pe etape de o săptămână, precum și trei victorii de etapă la Turul Franței. În septembrie 2014, Jens Voigt a stabilit un nou Record al Orei. James Startt este un fotograf și scriitor american care trăiește la Paris. În calitate de corespondent european al revistei Peloton, Startt a acoperit 25 de ediții ale Turului Franței și a publicat prima istorie a cursei în limba engleză: Tour de France/Tour de Force.
Fragment din cartea "Ciocu' mic și joc de glezne" de Jens Voigt, James Startt
"- Fii atent, nu suntem cu tine peste tot. Dacă faci și tu prostiile alea, am muri de rușine. N-am mai putea locui aici. Au numit o stradă după tine! Stăm pe Jens Voigt Ring la numărul 1. Dacă faci vreo prostie și te prind, n-am mai putea ieși din casă Ia lumina zilei. Ar trebui să ne mutăm în altă țară. Am muri de rușine! Au fost niște cuvinte care m-au marcat și mi-au reamintit că dopingul nu îți face doar ție rău, ci și celor dragi. Cred că, dacă vorbiți cu oameni care au trăit pe pielea lor scandalul Festina, mulți vor spune că a fost un rău necesar, un șoc benefic pe termen mediu. Cel puțin pentru o vreme, lucrurile au părut că se îndreaptă în direcția bună. Nu că sportul nostru ar fi devenit mai ușor, sau viteză mai mică, dar măcar câmpul de bătălie părea mai echilibrat. Din păcate, perioada aceea de echilibru nu a durat prea mult, iar la vreo 2-3 ani după Festină, lucrurile au reintrat pe vechiul făgaș. Scandalurile au continuat, confirmându-ne că nu s-a schimbat nimic. În 1999, Marco Pantani a fost testat pozitiv și nu și-a putut apăra titlul în Turul Franței. În 2001 a avut loc operațiunea „Blitz" în timpul cursei Giro d'Italia (Turul Italiei), în 2004 1-au prins pe Tyler Hamilton, iar în 2006 colegul meu Ivan Basso a fost și el implicat în Operacin Puerto din Spania. Și, desigur, a existat mereu o suspiciune în legătură cu Lance Armstrong, una care s-a dovedit adevărată după cum s-a aflat câțiva ani mai târziu. Sincer să fiu, m-am întrebat de câteva ori dacă ciclismul va supraviețui. Doar uitându-te la podiumurile din ultimii 10 ani de la Giro sau Vuelta și e de ajuns să crezi că sunt otrăvite. Turul Franței avea și el cotloanele sale întunecate și, sincer vorbind, m-am gândit dacă nu cumva ciclismul că sport pur și simplu nu va mai exista și cu asta, basta."
