Clepsidra. Cei plecati, cei veniti

Din povești se nasc poveștile, din povestit se naște povestitul, așa că boala cea mare a scrisului, la mine, sunt sigur, vine de atunci, de la mama, din serile cu o veioză verzuie. Pentru asta îi mulțumesc cam cât ar fi distanța din cartierul Crihală, de la Severin, și până la capătul cerului...- Filip Florian Cristina Struțeanu are un talent literar exploziv, pe care l-a transmis celor doi fii ai săi, scriitorii Filip și Matei Florian, deja celebri și cu cărți publicate. Dar ce-a rămas e destul și e «altfel». Deși nu se află la vârsta debutului, Cristina are o solaritate care aprinde cuvintele și o bucurie a scrisului care îl fac fericit pe cititor. Mă număr printre cei molipsiți, drept pentru care subsemnez această susținere din tot sufletul. - Sânziana Pop Rareori am văzut un titlu care să se potrivească mai bine conținutului: fiecare fragment este – palpabil – un fir de nisip din clepsidra timpului autoarei. Cartea se citește bine și are ceva energic, neastâmpărat, nisipul curge iute, îți scapă printre degete, te păcălește. Dar, de la o vreme, observi că totul se adună din nou fir cu fir, crescând ca un munticel. Ce se pierde din cupa de sus, se câștigă în cea de jos. E ca o regăsire. E ca o împăcare târzie. Și toate astea se numesc viața, viața unei femei pline de curaj.-  Ioana Pârvulescu