Elena Liliana Popescu își urmează călăuza – ecoul existenței sale străvechi care îi trasează parcursul poetic (Ție). Și cu toate că acesta o poartă prin multe continente, poeta depășește granițele trasate de imaginația omenească (Să-ncerc). Știe foarte bine că Tărâmul acesta se întinde dincolo de orice închipuiri, dincolo de posibilitatea percepției umane. (Dacă). Învăluită de Iubire, se eliberează din robia ,,civilizației oglinzilor” (Spune-mi), invitându-ne să facem efortul de a păși împreună cu ea „dincolo de Valul Iluziei”. Cu toată forța poetică de care dispune, Elena Liliana Popescu ne ajută să conștientizăm adevărul, netezind marginile Drumului și invitându-ne să pășim și noi pe el (Imn Vieții). - Dariusz Pacak
