Clonele

Poți fii original dacă ai fost clonat?   Noul an de liceu se anunță agitat. Toamna aceasta, șase elevi noi se alătură clasei a unsprezecea de la Academia Darkwood, un liceu de elită. Numai că aceștia nu sunt niște adolescenți obișnuiți cu rezultate excepționale. Sunt clone. Și învață la aceeași școală împreună cu originalele lor. Clonele sunt subiectul despre care vorbește toată lumea: Cine sunt? De ce sunt cu toții elevi la Darkwood? Și cine este nebunul care a încălcat legea ca să le creeze? Lui Emmaline Chance nu-i păsă absolut deloc. Prietenul ei cel mai bun, Oliver, a murit în vară, iar fata face cu greu fața fiecărei zile fără el. Curând, ea se întâlnește față în față cu Levi, una dintre Clone – și copia exactă a ADN‑ului lui Oliver – ceea ce îi frânge inima.   Un thriller dinamic despre identitate și dragoste. – Publishers Weekly Fragment din romanul "Clonele" de Rebecca Hanover: "- Elevii noi sunt rugați să-l urmeze pe domnul Park pe ieșirea din lateral a capelei pentru a-și primi repartizările în camere, îi îndrumă directorul Ransom. Urmăresc cum Clonele se înșiră în spatele domnului Park, cu Maude în frunte și cu Levi încheind șirul. De-abia înregistrez ce mai spune Ransom, ne dă doar niște instrucțiuni banale pentru restul zilei, îndemnându-ne să ne despachetăm lucrurile și să ne prezentăm la cină. Ne punem în mișcare în timp ce eu îmi croiesc drum pe lângă colegii mei de clasă. Trebuie să ies de acolo cât mai repede este omenește posibil. În jurul meu, elevii analizează cele întâmplate la adunare. Unii îl fac pe Ransom radical fiindcă a invitat Clonele la Darkwood. Unii îl numesc înțelept și progresist. Alții spun că e un vizionar. Iar alții că e doar nebun. Mă lupt să străbat spațiul dintre rânduri, strecurându-mă pe lângă grupurile de colegi de clasă. Aud că mă strigă Pru, dar nu mă opresc. Eu am o misiune. Să ies afară. La aer. Îmi croiesc drum pe lângă Jake Crowe, apoi pe lângă Madison, care spumega și spune că clona ei va plăti pentru faptul că a apărut aici, când părinții ei i-au spus în mod clar să nu facă asta. Ajung, în sfârșit, afară și mă bucur de aerul proaspăt de Vermont ce îmi pătrunde în plămâni când îl trag cu nesaț în piept. Atunci o zăresc pe Maude - clona lui Madison - vorbind încet cu Jago. Acesta, care este cam cu treizeci de centimetri mai înalt decât ea, se apleacă și o sărută. Oare formează un cuplu? Sunt surprinsă. M-aș fi gândit la Clone mai degrabă ca la niște frați. Dar acum îmi dau seama că este o presupunere ridicolă. De ce nu ar forma cupluri? Nu sunt înrudiți genetic între ei. Și cu diversele lor culori de păr și nuanțe ale pielii, ce sunt un indiciu al moștenirii unui ADN din familii diferite, n-ar putea să pară deloc frați înrudiți genetic. Singurul lucru pe care îl au în comun este accentul lor britanic - datorat faptului că au crescut în izolare - și copilăria petrecută împreună. Archer și Ansel stau împreună în dreapta mea. Ansel pare atât de stângaci alături de dublura lui. Pustii roiesc în jurul lor, cel mai probabil pentru a se apropia de Archer. Nu mă opresc să mă uit, ci o iau la fugă. Bag mâna adânc în buzunar scotocind după pastila mea, o îndes în gură și o înghit cu greu. Oliver are o clonă. Oliver, care a murit cu mai puțin de trei luni în urmă, are o copie ADN fidelă. Iar copia se afla aici, la Darkwood, purtând fața lui Oliver, ca și când ar avea toate drepturile să facă acest lucru. Plimbându-se încoace și încolo în corpul lui Oliver, este amintirea vie, care respira, a tot ceea ce am pierdut eu."