Codul bunelor maniere astazi

„Când săruți mâna unei doamne, te apleci deasupra mâinii sau duci mâna ei la buze? • Te întâlnești cu o doamnă. Aștepți să-ți întindă mâna sau o întinzi D-ta întâi? • Ești în local împreună cu soția sau logodnică și o prietenă a acesteia. Vine vânzătoarea de flori. Căreia dintre ambele doamne îi cumperi flori sau căreia i le oferi întâi? • Cum scoți din gura sâmburii de măsline, la masă? • Te-ai întâlnit cu un prieten și soția lui, pe stradă, și continui o bucată de drum cu ei. De care parte vei merge?“ Iată ce întrebări își puneau românii din Bucureștiul interbelic evocat de Ioana Pârvulescu într-o bine-cunoscută carte. Răspunsurile la asemenea întrebări sunt căutate și în zilele noastre, de vreme ce Codul bunelor maniere al Aureliei Marinescu, adevărat bestseller național vândut până acum în 300 000 de exemplare, continuă să fie o carte dorită de public. Dacă principiile bunei-cuviințe sunt eterne, normele de comportament trebuie să țină seama de schimbarea deprinderilor și a mentalității odată cu trecerea timpului. În cei 20 de ani de la apariție, Codul a devenit o carte aproape clasică, dar asta nu înseamnă că s-a demodat: această ediție aniversară a fost minuțios revăzută și adusă la zi.     Fragment din volumul "Codul bunelor maniere astăzi" de Aurelia Marinescu:     “Bârfa     Este permis să vorbim despre cunoștințele comune care nu sunt prezente? Sigur că da, depinde însă cum o facem. Nu avem voie să spunem nici mai mult, nici mai puțin decât dacă ar fi de față. Ar fi de dorit să le luăm chiar apărarea împotriva denigratorilor. Intervenția noastră ne va pune la adăpost de orice calomnie, de orice bârfă.     A-i forfeca pe cei absenți este semnul lipsei de caracter, chiar dacă te ascunzi în spatele unui nevinovat „Hai să bârfim un pic!". În plus, este un joc foarte periculos, căci informația ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauză. Și este dovada unei totale lipse de inteligență, pentru că, evident, nu vrei să ai neapărat dușmani. Dacă cei absenți îți sunt prieteni, a-i apăra devine o datorie de onoare. Abțineți-vă însă de a le transmite penibila discuție, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla de la altcineva, iar dacă nu, cu atât mai bine! Faceți-vă un principiu din a nu învenina viața celor din jur transmițându-le lucruri neplăcute. Nu este o dovadă de „sinceritate", ci de răutate.     Persoana care îți spune „verde-n față" cele mai mari măgarii are întotdeauna o formulă: „Îți spun ceva... dar să nu te superi! Ești caraghioasă cu pălăria asta." Sau: „Ai scris un articol foarte prost!" Sau: „Am auzit că șeful vrea să te dea afară..." „Să nu te superi” îți poate cere bârfitorul și înainte de a-ți spune lucruri neplăcute despre o persoană apropiată ție. Ba mă supăr, ar trebui să replicăm, mă supăr și nu vreau să ascult!     Să limitezi conversația la a vorbi numai despre alții este nu numai o impolitețe, ci și dovada lipsei de imaginație. Să faci mereu afirmații ironice sau glume, atât la adresa celor prezenți, cât și a celor absenți, nu demonstrează că ești spiritual, ci prost-crescut! Dacă v-ați simțit bine într-o societate, dar la proxima ocazie nu mai sunteți invitat, gândiți-vă unde ați greșit, căci ați greșit în mod sigur.”