Codul de procedura civila act. 2.05.2017

Apariția unei noi ediții a culegerii a fost determinată de adoptarea Legii nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe (M.Of. nr. 196 din 21 martie 2017), prin aceasta fiind reglementate nu mai puțin de 12 modificări incidente Codului de procedură civilă. Culegerea mai cuprinde și extrase din Legea nr. 76/2012 și Legea nr. 2/2013, iar dispozițiile de punere în aplicare și cele tranzitorii din aceste acte sunt inserate direct sub articolele din Cod la care se referă. Pentru a facilita consultarea comparativă a dispozițiilor Codului de procedură civilă, atât între cele două forme republicate ale acestuia, cât și între acestea și legislația anterioară, în tabelul de corespondențe sunt cuprinse articolele din forma actuală a Codului, în vigoare începând cu data de 10 aprilie 2015, articolele corespondențe din forma Codului republicat în data de 3 august 2012, precum și corelațiile cu legislația anterioară NCPC (Codul de procedură civilă din 1865 și alte acte normative). Puncte forțe dispozițiile de punere în aplicare și cele tranzitorii sunt inserate direct sub articolele din Cod la care se referă note utile, trimiteri la doctrina de specialitate index alfabetic detaliat istoricul actelor normative Codul este tipărit pe hârtie albă, de calitate superioară Din cuprins Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 (extras) Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (extras) Tabel de corespondențe NCPC republicat – NCPC anterior – CPC din 1865 și alte acte normative Index alfabetic Fragment din Cod: "Art. 22. Rolul judecătorului în aflarea adevărului. (1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invoca, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le considera necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție. (4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încălcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. (7) Ori de câte ori legea îi rezerva judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, judecătorul va ține seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de bună-credință. Art. 23. Respectul cuvenit justiției. (1) Cei prezenți la ședința de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit față de instanță și să nu tulbure buna desfășurare a ședinței de judecată. (2) Președintele veghează că ordinea și solemnitatea ședinței să fie respectate, putând luă în acest scop orice măsură prevăzută de lege. "