Teribil ce vrăjitori zac într-o Dragă Olteanu, într-un Florin Piersic, într-un Mălaiele! În viața lor particulară pot fi chiriași sau proprietari, dar, când urcă pe scenă, din ei răsar voievozi, crăiese, papi sau chiar un negus. Ce farmece meșteresc ei acolo, lângă cortană, se numește teatrul jucat, experimentat de când Eschil l-a înlănțuit pe Prometeu, ba chiar cu mult înainte. ...Fără să uit de teatrul jucat, ceaslovul ăsta va propune nu un teatru jucat, ci un teatru citit. Este un tip de teatru care a intrat în năravuri mai demult, dar el a început să producă delicii de când Beckett s-a hotărât să-l aștepte pe Godot; de când lonesco s-a decis să devină belfer și-a pus pe hârtie Lecția (" - Cât fac trei plus unu? - Patru! - Cât fac patru plus unu? - Cinci!") Există vreo diferență între cele două sortimente de teatru? Bineînțeles! Teatrul jucat are la-ndemână totul: decorul somptuos, regizorul numai scântei, fondul muzical, travestiul, costume fastuoase etc. etc. Teatrul citit se lipsește de toate cele enumerate mai sus. Cititorul vrea să monteze o piesă numai și numai cu ce-i furnizează imaginația lui, o imaginație pusă în fața unui text fără accesorii, fără pompoane, fără costume fastuoase, fără nimic. Cum s-ar zice avem de-a face cu un teatru care nu pune pe el nicio mantilă, niciun volan, nici măcar o fundă: un teatru în pielea goală sau, mai pe șleau, un teatru nudist. - Ecaterina Oproiu
