„Viața lui Ștefan Todirășcu ilustrează versantul discret al ortodoxiei, al cumințeniei, smereniei și inteligenței spirituale negalăgioase. Este una dintre personalitățile Rugului Aprins care a adus mulți tineri spre rugăciunea neîncetată sau, măcar, spre Biserică. Printre cei care s-au format în tinerețe lângă profesorul St. Todirășcu trebuie amintiți academicianul Virgil Cândea și doctorul Mihai Constantineanu.” (Marius Vasileanu) Cuprins: Ștefan Todirășcu și grupul Rugul Aprins Fișa biografică COMENTARII LA EVANGHELIA DUPĂ IOAN Introducere • Capitolul I • Capitolul II • Capitolul III • Capitolul IV • Capitolul V • Capitolul VI • Capitolul VII • Capitolul VIII • Capitolul IX • Capitolul X • Capitolul Xl • Capitolul XII • Capitolul XIII • Despre Capitolele XIV, XV și XVI • Capitolul XIV • Despre Capitolele XV și XVI • Capitolul XV • Capitolul XVI • Capitolul XVII • Despre Capitolele XVIII și XIX • Capitolul XVIII • Capitolul XIX • Capitolul XX • Capitolul XXI ADDENDA Pecete de neșters • Rândunică și căpriorul • De mi-aș dori, de-aș fi Fragment din volum: “CAPITOLUL XIII Timpul nu se oprea în loc. Clipele se scurgeau și ele aveau să se încarce de acum încolo de fapte, de evenimente și de cuvintele „ceasului din urmă al Domnului". Clipele din care este compus timpul vor deveni purtătoare ale semnificațiilor fundamentale privind aspecte ale Adevărului, semnificații ce se desfășoară în timp: clipa de clipă, semnificații de valoare sunt urmate de alte semnificații de valoare, din ce în ce mai grave, mai profunde. Nu semnificații ale unor trecătoare valori istorice, ci ale unor veșnice înțelesuri. Astfel au fost toate clipele din timpul vieții Domnului, dar de acum înainte, cu atât mai mult, ele se vor încărca de o densitate cu totul apăsătoare prin care Lumina își caută ieșire din tainicile adâncimi ale existenței și își face loc spre a țâșni în eternă să splendoare. Astfel de clipe nu au mai fost și nici nu vor mai fi! Întreaga istorie a omului, clipele din toate timpurile unei asemenea istorii, nu s-au mai încărcat vreodată de atâtea extraordinare semnificații ca acestea, semnificații pe care nu le va mai purta niciuna din clipele viitoare. O singură dată a fost posibil să se petreacă așa ceva, o singură dată s-a acordat timpului o astfel de favoare - de a purta pe aripile sale semnificațiile adâncurilor existențiale și de a le desfășura în misterioasă și luminoasa lor arătare. Astfel de încărcări ale timpului vor începe cu puțin înainte de faptul Cinei celei de Taină și vor confinua apoi în miezul Cinei și încă mult după aceea, când vor intra într-o cadență insuportabilă, până la a deveni copleșitoare, și, în final, infinit de luminoase... Astfel avea să fie deci chipul timpului, când va sosi ceasul din urmă al Domnului. Această grea încărcătură a timpului avea să producă foarte marea intensitate a mărturisirilor din urmă ale Domnului și să dea la iveală puțin din infinitul interior al Lui, conturând înțelesurile adânci ale faptelor, ale Scripturii, precum și ale înfricoșătoarelor lucrări ale Crucii."
