Cartea Cometa in Momilandia PDF

    Faimoșii și simpaticii momini au venit tocmai din Țările Nordice ca să ne încânte pe toți cu umorul și optimismul lor.     Toate sunt bune și frumoase în Valea Mominilor: Momîțată termină de construit podul peste rău, Momi și Smiorc pleacă singuri o zi la plajă și descoperă tot felul de comori ascunde, iar Momimama își îngrijește straturile de flori, fluierând fericită. Cu umor, calm și bunătate, mominii fac față oricărei situații - și oaspeților sosiți pe nepusă masă, și cometei ăleia buclucase care pare că îndreaptă fix spre pământ.       Din aceeași serie: • Aventuri în Momilândia • Pălăria Vrăjitorului       Tove Jansson, unul dintre cele mai importante nume ale literaturii pentru copii și cea mai tradusă scriitoare finlandeză din toate timpurile, apare și în limba română. Prin deja clasică serie Momin, scriitoarea și ilustratoarea finlandeză a reușit să consacre câteva personaje memorabile, recunoscute de copiii de pretutindeni: Smiorc, Domnița Fandoșică, unchiașul Puftabac.        Fragment din volumul "Cometa în Momilândia" de Tove Jansson:       „Toată dimineața următoare merseră prin pădure, în drum spre Valea Mominilor. Unchiașul Puftabac le cântă din muzicuță, ca să fie călătoria mai plăcută. Pe la ora cinci, ajunseră la o cărare în dreptul căreia era un panou mare care anunța: „Ring de dans! Pe aici!! Spre prăvălie".     — Oo, ce-aș mai vrea să dansez! strigă Domnița Fandoșică, bătând din lăbuțe.     — N-avem timp să dansăm acum, când se apropie sfârșitul lumii! spuse Fandoșel.     — Ba dimpotrivă, dacă e să dansăm, acum e momentul! izbucni Domnița Fandoșică. Te rog! Haide, că nu e azi sfârșitul lumii, mai sunt două zile!     — Poate au limonada la prăvălie, zise Smiorc.     — Și oricum e aproape în drum spre casă, spuse Momi.     — Am putea doar să ne uităm la ringul ăla de dans, își dădu și Puftabac cu părerea. Așa, în trecere...     Fandoșel oftă. O apucară pe cărare. Era un drumeag vesel, ce cotea și șerpuia, se ridică și cobora și uneori se încolăcea în câte o buclă așa, doar de bucurie. Pe o cărare că asta n-ai cum să te plictisești și, cu siguranță, mai repede ajungi acasă pe un astfel de drum decât pe unul drept și plicticos.     — Cred că ne apropiem de casă, spuse Momi.     — Povestește-mi despre valea voastră, îl rugă Domnița Fandoșică.     — E un loc unde mă simt în largul meu, spuse mominul. Mă trezesc bucuros și mă duc cu plăcere la culcare. Și acolo e un copac numai bun de cățărat, unde o să fac o căsuță, într-un loc ascuns pe care o să ți-l arăt doar ție. Mama a pus cochilii de scoici în jurul straturilor cu flori, iar pe verandă e întotdeauna soare. Și miroase bine. Avem un pod doar al nostru pe care l-a făcut tata și peste care putem să trecem cu roabă. Și am găsit și marea, o bucățică din ea e tot a noastră...”