Această lucrare s-a născut din dorința de a pune la îndemâna studenților mei de la Facultatea de Administrație Publică cunoștințe minime despre comunicare și despre rolul comunicării în organizații. Un bun funcționar public, un manager, un jurist nu pot profesa cu succes dacă nu alocă importanța cuvenită comunicării. Comunicarea și organizarea sunt două dimensiuni fundamentale ale ființei umane. Guvernanta locală, dar și guvernanta europeană sunt din ce în ce mai mult fondate pe comunicare. Cum pot coopera actorii societali altfel decât prin comunicare? Cum poate funcționa democrația consensuală altfel decât prin comunicare? Înainte de a fi o obligație instituțională, comunicarea este datul fundamental al individului care se afla în dialog cu lumea. Dincolo de ideologia tehnicilor de comunicare de astăzi, însă, dialogul cu celălalt, în sens antropologic, conferă dimensiunea umană unei colectivități. Pornind de la etimologia cuvântului cibernetică, știința conducerii și a guvernării, putem vedea implicațiile comunicării în dezvoltarea organizațională care depinde nu numai de resurse materiale, dar și de cooperare și comunicare interculturală, de împărtășirea sistemului de referință al Celuilalt. Cooperarea interculturală a devenit o condiție esențială pentru supraviețuirea omenirii însăși. [...] Lucrarea de față este o trecere în revista succintă a diverselor teme pe care studenții trebuie să le aibă în vedere atunci când abordează paradigma dezvoltării sociale contemporane.
