Comunicarea nonverbala in universul scolar

Față de avalanșa de lucrări destinate comunicării de orice fel – cotidiană, profesională, organizațională, artistică, jurnalistică etc. – educația a reacționat corespunzător, incluzând în aria ei de interes aceasta inepuizabilă sursă de îmbogățire și diversificare a mijloacelor de expresie în relația atât de fragilă dintre magistrii-educatori și mai tinerii lor discipoli. În mediul educațional, limbajul verbal – oral și scris – rămâne dominant, dar și cel nonverbal se conturează ca un susținător și un potențător al acestuia. Deși prezent, activ și plin de nuanțe, limbajul nonverbal se pierde totuși printre alte priorități ale profesioniștilor din sistem, mai grabnice și mai presante pentru viața școlii. A-i acorda un oarecare credit și a-i face loc în teoria și practica educațională nu poate fi decât în beneficiul actelor de instruire, îndrumare, consiliere, orientare, corectare ș.a., pe care le activează sistemul de educație.   [...] Așadar, cum s-a conturat această carte? Una din sursele de care am beneficiat în calitate de cercetător educațional a fost prezența mea, ca observator, la diferite activități în spațiul școlar și extrașcolar în unități de învățământ preuniversitar. Am constatat, printre altele, că, dincolo de ceea ce se petrece „la vedere” în ritmul alert al unei lecții, o clasă/grupă de elevi poate fi „citită” ca o carte deschisă, cu personaje de tot felul și întâmplările lor obișnuite sau neprevăzute. Multe din datele consemnate în fișele de observație sunt presărate în paginile acestei cărți și vreau să cred că o bună parte dintre profesori le vor recunoaște și în clasele pe care ei le conduc. [...] Implicarea directă în activități metodico-științifice ale cadrelor didactice (proiecte, dezbateri, expuneri, sesiuni, studii ș.a.) mi-a prilejuit colectarea de date, păreri, controverse, atitudini, experiențe etc., pe care le-am interpretat în favoarea comunicării verbale/nonverbale în context școlar și le-am valorificat în paginile ce urmează.   [...] Volumul de față se înscrie în suită de titluri pe care le-am publicat în anii anteriori, adăugând acestora parte din ceea ce ar putea să însemne diversitatea și ineditul comunicării nonverbale într-un spațiu animat de copii, expansivi și temerari prin natura copilăriei pe care o străbat în anii de școală alături de profesorii lor. Cartea se limitează la mediul școlii, dar tema rămâne deschisă celor interesați pentru abordări metodice și științifice în orice alt cadru în care adulții comunică în mod profesionist cu copii de diferite vârste și problemele lor, iar limbajul nonverbal funcționează în mod benefic pentru cei implicați.   De un real folos mi-au fost lucrările specialiștilor în domeniu, care au pus în circulație informații de nivel academic despre fenomenul comunicării – concepte, modele, teorii, experimente, practici etc. –, care pot și trebuie să intre în sistemul de cunoștințe al oricărui educator, dacă își propune o documentare mai extinsă. [...] - Dr. Eugenia Enăchescu