Lucrarea Concedierea angajaților a fost concepută ca un instrument de lucru extrem de util pentru cei care sunt chemați să cunoască și să aplice normele legale cu privire la instituția concedierii angajaților (salariați, funcționari publici, angajatori, organizații sindicale și organizații patronale), prin analiza grupată și comparativă atât a concedierii salariaților, astfel cum este prevăzută de Codul muncii, cât și a eliberării și destituirii din funcția publică a funcționarilor publici, conform Legii nr. 188/1999. Sunt expuse, de asemenea, normele procedurale, cum ar fi, spre exemplu, cele care reglementează cercetarea disciplinară, conținutul deciziei de concediere, termenul în care aceasta poate fi contestată sau procedura de judecată. Abordarea teoretică este completată prin prezentarea, la finalul secțiunilor dedicate principalelor instituții, a unor cazuri relevante din practica instanțelor judecătorești. Întreaga analiză întreprinsă pe parcursul lucrării Concedierea angajaților evidențiază că între concedierea salariaților și eliberarea și destituirea din funcție a funcționarilor publici există o serie de asemănări, dar și de diferențieri, la fel cum se poate aprecia că o multitudine de instituții juridice care vizează salariații și funcționarii publici au caracteristici comune și, respectiv, caracteristici distincte. Pentru ambele categorii analizate, legiuitorul a reglementat, în esență, aceleași ipoteze, altfel spus, fiecare caz de concediere deține un corespondent în materia eliberării și destituirii din funcția publică, cu excepția situației arestării preventive a funcționarului public, împrejurare în care raportul de serviciu al acestuia este suspendat de drept. Se adaugă, în cazul funcționarului public, apariția unui caz de incompatibilitate legală (care antrenează destituirea din funcție). Atât în situația concedierii salariaților, cât și în situația eliberării și destituirii funcționarilor publici suntem în prezența unui cadru legal imperativ și strict reglementat, astfel că, în afara acestuia, nu se pot opera concedieri ale angajaților, nici eliberări sau destituiri legale din funcția publică. Spre deosebire de alte state, în România concedierea, respectiv eliberarea și destituirea din funcție se supun unui regim legal imperativ și strict reglementat. Astfel, suntem în prezența unui sistem cazuistic, tradițional, încă din anul 1950, sistem care a impus respectarea unui anumit regim legal în vederea realizării unei concedieri prescrise de lege. Pe plan procedural, pot fi stabilite anumite norme pentru concedierea legală, spre exemplu, pe plan disciplinar, pentru necorespundere profesională. Așadar, aceste reglementări sunt concrete și riguroase, având în plus un caracter imperativ, în afara acestora neputând opera concedieri, eliberări sau destituiri legale.
