Conciliile Ecumenice

Conciliile Ecumenice Constantinopol II (553) & III (680-681) și Niceea II (787) Biserica a înțeles învățătura lui Isus Cristos datorită predicării apostolilor și a întaistatătorilor orânduiți de aceștia drept succesori ai lor și propovăduitori ai Evangheliei în comunitățile creștine. Conciliile ecumenice, în confruntarea cu tot felul de învățături și interpretări ale Sfintei Scripturi, au cristalizat adevărurile fundamentale de credință și au stabilit normele canonice pentru bună funcționare și bunul mers al comunităților creștine. Volumul de față încheie trilogia expunerii, sub formă de monografii, a conciliilor ecumenice din primul mileniu al creștinismului, când Biserica era Una și Indiviza, iar teologia și învățătura creștină prindeau rădăcini și se dezvoltau în două contexte socio-politico-religioase diferite, Răsăritul și Apusul Imperiului Roman. Pr. Lucian Dincă, augustinian asumptionist, profesor la Facultatea de Teologie romano-catolică, Universitatea București, directorul Școlii Doctorale de Teologie și Științe Religioase, specializat în studii patristice, istoria dogmelor și creștinismul primului mileniu la Universitatea Laval din Quebec, Canada, propune publicului larg o reflecție dogmatică, teologică, disciplinară și socio-politică asupra conciliilor ecumenice din primul mileniu al Bisericii. Autorul a mai publicat alte două volume despre primele patru concilii ecumenice, tot la Galaxia Gutenberg, precum și mai multe lucrări științifice de specialitate în țară și în străinătate. Cunoașterea rădăcinilor creștinismului poate conduce la un dialog mai sincer și mai autentic între creștinii de orice confesiune, deoarece Unicul ce trebuie mărturisit, propovăduit și cinstit este însuși Isus Cristos Domnul!