Confesiunile leoaicei

 Confesiunile leoaicei - Mia Couto. Roman finalist la Man Booker International Prize.   O întâmplare adevărată – unul după altul, atacurile leilor provoacă moartea locuitorilor unei regiuni îndepărtate din nordul Mozambicului – este pretextul lui Mia Couto pentru a scrie un roman surprinzător. Însă nu este vorba neapărat despre lei și vânătoare, ci despre bărbați și femei care trăiesc în condiții extreme. După cum afirmă unul dintre personaje, „aici nu e nici poliție, nici guvern, și pînă și Dumnezeu există doar câteodată”. Iar Confesiunile leoaicei, prin versiunea lui Mariamar, o locuitoare din satul Kulumani, și prin jurnalul lui Arcanjo Baleiro, vânătorul angajat să omoare leii, ne demonstrează cum războiul, foamea, superstițiile pot transforma oamenii în animale sălbatice: „Viața te-a făcut neom: atât de mult te-au tratat ca pe un animal, încât chiar ai crezut că ești un animal”. Pe acest fundal se construiește și se dezvoltă figura extraordinară a unei femei – Mariamar.   Mia Couto dă la iveală o narațiune în care acționează forțe misterioase, supranaturale, în care umanitatea se înfruntă cu natura, bărbații cu femeile și tradiția cu modernitatea. - Publishers Weekly   O parabolă a cruzimii umane și a consecințelor acesteia. Confesiunile leoaicei ne înfățișează felul în care oamenii se pot transforma, la propriu și la figurat, în animale, iar violența, odată înfăptuită, dobîndește o existență independentă și implacabilă. - The Boston Globe   O poveste complexă în care lumea spiritelor se materializează, animalele sunt controlate de oameni, iar strămoșii sunt temuți pentru puterea lor de a distruge orașe. Couto examinează ciocnirea dintre diferitele credințe – fie ele tribale, aparținînd islamului sau creștine – din Africa postcolonială, întrețesînd cu abilitate o critică la adresa patriarhatului puternic înrădăcinat. - Kirkus Reviews