Instituția confiscării extinse a fost introdusă în legislația din țara noastră în urmă cu circa șase ani. Cu toate acestea, jurisprudența instanțelor judecătorești reflectă o oarecare timiditate în aplicarea acestei măsuri. Apreciem că se impunea apariția unei lucrări care să analizeze practica judiciară existentă în domeniu și să examineze principalele probleme cu care s-au confruntat judecătorii în aplicarea noii instituții. Lucrarea este precedată de un scurt comentariu teoretic, menit să introducă cititorul în problematica confiscării extinse. De asemenea, este prezentată și jurisprudența relevanță a Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții Constituționale, tocmai pentru o aprofundare a studiului confiscării extinse raportat la standardul necesar pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. Am optat și pentru prezentarea principalelor acte normative adoptate la nivelul Uniunii Europene, respectiv a Deciziei-Cadru 2005/212/JAI din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea și a Directivei 2014/42/UE din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, tocmai pentru a putea fi observate evoluția acestei instituții și principalele tendințe din domeniu.
