Cartea Connected - Nicholas Christakis, James H. Fowler PDF

Fiind deopotrivă medic și sociolog, Dr. Nicholas A. Christakis a observat de timpuriu că există corelații între statutul social al bolnavilor și evoluția stării lor de sănătate. De pildă, dacă soția se îmbolnăvește și moare, atunci riscul ca soțul ei, rămas văduv, să moară crește fără îndoială. Concluzia firească, bazată pe dovezi științifice, a fost aceea că, de vreme ce oamenii sunt interconectați social, și stările lor de sănătate sunt interconectate. Așa a început pentru acest savant odiseea studierii rețelelor sociale, aventura în care s-a asociat cu Dr. James H. Fowler, care studia și el acest fenomen la Harvard, însă pornind de la formarea convingerilor politice. însuși faptul că cei doi s-au întâlnit prin rețeaua lor de prieteni dovedește forța, complexitatea și beneficiile rețelelor sociale. Pentru cei doi cercetători, pasul următor avea să fie identificarea legilor în funcție de care se produce această influență în rețea, precum și însăși formarea rețelelor. Este evident că o persoană nu se poate împrieteni cu oricare alta și că legarea relațiilor sociale depinde de cultură, determinări geografice, politice și socioeconomice, chiar și de factori genetici. Așadar, cheia înțelegerii oamenilor ar putea să se afle în înțelegerea rețelelor din care fac parte, mai ales în condițiile emergentei internetului, cea mai complexă și mai extinsă dintre rețelele de până acum, un veritabil superorganism. Este exact ceea ce își propun să realizeze Christakis și Fowler în  Connected, cartea în care au adunat date și fapte care să certifice puterea rețelelor sociale, analizând apoi mecanismele prin care acestea ne modelează viața. Desigur, existența acestui fenomen repune în discuție ideea libertății și responsabilității individuale ( versus responsabilitate colectivă), din moment ce actele și opiniile indivizilor sunt determinate – parțial sau total – de rețelele din care fac parte. Bunăoară, violența interpersonală are o natură preponderent colectivă, după cum o dovedesc disputele dintre găstile urbane sau epidemiile de răzbunări din satele mediteraneene, după principiul „prietenul prietenului meu este prietenul meu“ sau „dușmanul dușmanului meu este prietenul meu“. „Dacă vrei să știi cine ar putea să-ți ia viața, trebuie doar să te uiți la cei apropiați. însă rețeaua ta socială îi include și pe aceia care ar putea să-ți salveze viața”, susțin Christakis și Fowler, citând cazuri de donare a organelor de către cunoscuții unor cunoscuți sau strângerea de fonduri prin eforturi colective anonime. Așadar, o primă concluzie la care ajung cei doi cercetători este faptul evident că, „atunci când îi combini pe oameni în grupuri cu o anumită configurație, aceștia pot face lucruri mai multe și chiar diferite de ceea ce ar face fiecare individual”. Cu alte cuvinte, întregul este mai bun (mai puternic, mai eficient etc.) decât suma părților sale. În al doilea rând, rețelele sociale pun în circulație informațiile de care pot beneficia oricare dintre indivizii aflați în rețea, indiferent cât de departe sau aproape s-ar afla de sursa primă a informației. Iar acest flux este pus în mișcare tocmai de tendința noastră de a ne influența și imita unii pe alții. De pildă, viitorul tău partener de viață s-ar putea să fie prietenul unor prieteni de-ai tăi; decizia ta de a urma o cură de slăbire poate fi determinată de hotărârea unei colege a prietenei tale de a se apuca de slăbit. Christakis și Fowler prezintă numeroase astfel de exemple pentru a dovedi că rețelele sociale ne determină aproape fiecare aspect al vieții: ce simțim, cu cine ne căsătorim, de ce ne îmbolnăvim, câți bani câștigam și dacă mergem sau nu la vot. Totul depinde de ceea ce fac, simt și gândesc cei din jurul nostru. Iar această contaminare se produce în funcție de „Regula celor trei trepte de influență”: influențăm și suntem influențați de oameni care se află la trei trepte distanța de noi, iar pe unii dintre aceștia nici măcar nu-i cunoaștem. Pare șocant, însă valurile de sinucideri, tulburările alimentare, abuzul de substanțe, prezentă la vot, fraudele politice, actele „spontane” de generozitate și inovațiile, precum și multe alte fenomene pe care le punem în seama alegerii individuale, toate depind într-o oarecare măsură de rețelele sociale din care ajungem să facem parte, conștient sau nu. Demitizând ideea primatului individului,  Connectedfurnizează o paradigmă revoluționară: așa cum bancurile de pești își schimbă direcția la unison, la fel și noi ne lăsăm conduși inconștient de oamenii din jurul nostru.