Cartea Constantin Bellu si Supremul Consiliu in ancheta Securitatii PDF

Chiar dacă procedura de accesare, în scopuri științifice, a arhivei fostei Securități este una facilă, o anumită teamă față de aceasta este perfect justificată, din punctul de vedere al conținutului documentelor, care reflectă o viziune evident strâmbă asupra realității, viziune pe care regimul comunist a încercat să o impună întregii societăți. Nu este mai puțin adevărat că și dimensiunile arhivei sunt de natură să imprime în sufletul cititorului anumite aprehensiuni: mi s-au adus, la sala de lectură a CNSAS, nu mai puțin de 33 de volume (totalizând aproape 10.000 de pagini!) referitoare la așa-numitul "lot al francmasonilor", grup de persoane care l-a avut în frunte pe Constantin Bellu, cei în cauză fiind condamnați la ani mulți de detenție în anul 1953, dar și două volume mai mici, cuprinzând urmărirea informativă individuală a lui Bellu, ulterior eliberării sale din detenție (ca efect al grațierii intervenite în 1964). - Alin L. Mărginean Cauzele care m-au făcut să activez mai departe în cadrul masoneriei, acceptând alegerea mea la conducerea Supremului Consiliu au fost următoarele: 1. O nemulțumire provenită din lipsa libertății individuale, așa cum rezultă din acele libertăți ale omului sancționate în diversele Congrese ale Masoneriei și în special cel din Lausanne. 2. O convingere că aceste drepturi se pot recăpăta printr-o înțelegere între cele două grupuri de putere care reprezintă cele două concepții ideologice de azi, cea comunistă și cea democrată reprezentată de țările Apusene. 3. Convingerea că în cazul când această înțelegere nu se va putea face, războiul care se prepara ne dă siguranța totuși a recăștigării libertăților depline, prin înțelegerea de către țările Apusene, a grupului din Răsărit. 4. Ca masoneria ca instituție tipică a mentalității Apusene își va relua atunci rolul de intermediară împăciuitoare a neînțelegerilor și a apropierii și înfrățirii tuturora, bazat pe principiul că ea nu face deosebire de naționalitate, rasa și religie. 5. Aceasta îmi este declarația pe care o dau nesilit de nimeni și pe care o susțin și o semnez. - Constantin Bellu, în Declarația dată în fața Securității la 20 iunie 1951