Lectura volumului Constituția libertății, semnat de Friedrich August von Hayek, este astăzi o experiență intelectuală la fel de captivantă ca în 1960, anul în care a fost publicat prima dată, sau ca în 1990, când viziunea sa părea a fi una dintre marile surse de inspirație ale ordinii postcomuniste. Vechile adevăruri, ne amintește autorul, trebuie reafirmate mereu pentru a fi înțelese de noile generații. Tocmai de aceea, pledoaria sa pentru libertate, ca izvor al marilor realizări ale omenirii, nu și-a pierdut actualitatea: ea poate să-l convingă și să-l inspire și pe cititorul erei digitale. Pentru Hayek, libertatea, înțeleasă ca absență a coerciției arbitrare exercitate de alți oameni, reprezintă temelia progresului civilizației. Ea se sprijină pe un ansamblu de instituții formate lent și inegal de-a lungul timpului, dar care s-au dovedit capabile să limiteze slăbiciunile oamenilor și să le valorifice virtuțile. Menținerea acestei ordini depinde însă de o cultură politică favorabilă, de cetățeni capabili să reziste atât asalturilor adversarilor declarați ai libertății, cât și intervențiilor bine intenționate, dar adesea nocive ale statului. Astfel de ingerințe sunt, prin natura lor, coercitive, iar tentațiile de a le accepta sunt astăzi la fel de puternice ca în urmă cu șase sau șapte decenii. Economist laureat al Premiului Nobel, autor al unor studii de filosofia științei și filosofia politică, F.A. Hayek a fost una dintre vocile cele mai influente care ne-au avertizat că o civilizație liberă trebuie apărată, oferindu-ne repere intelectuale ale defensivei.
Traducere din limba engleză de Lucian Dîrdală.
