În romanele polițiste ale lui Sciascia, ucigașii nu sunt niciodată dați în vileag, detectivii sunt mai toți omorâți, și asta înainte ca ei să-și finalizeze ancheta, firul principal al anchetei intră într-o fundătură, după care anchetatorul începe să rătăcească pe poteci neumblate, există totdeauna un context menit să împiedice limpezirea faptelor; și, probabil, mai important decât toate, miza romanului nu se situează pe firul anchetei, ci într-un cu totul alt registru, politic, etic, uneori chiar filozofic. Sciascia e și în Contextul, că aproape în tot ceea ce scrie, un scriitor sumbru. Dar tratarea parodică face ca romanul acesta să fie unul dintre puținele care-i oferă cititorului și nenumărate prilejuri de a râde, fie și doar scrâșnit. Ele nu sunt marginale, ci privesc exact contextul în care navighează ancheta. Dar dincolo de grotescul hilar al situațiilor și personajelor, peste țara imaginară – adică tocmai „contextul“ și totodată tema reală a romanului – plutește un aer de periculoasă dementă, dementa unei societăți care tinde să se sustragă în structurile ei alcătuitoare controlului rațional și responsabilității individuale. - SMARANDA BRAȚU ELIAN Traducere, prefață, cronologie și note de Smaranda Brațu Elian
