"Mă gândesc la Contorsionistă de pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut, am renunțat între timp la vreo patru variante pe care începusem să le pun pe hârtie și la încă de două ori pe atâtea doar schițate în minte, însă n-aș spune că e o carte muncită. S-a conturat singură în ultimii cinci ani, dintre care mai ales în ultimii doi mi-a făcut cele mai multe surprize plăcute. Îmi pare rău că mă despart de ea tocmai acum, când începusem s-o scriu în sfârșit. Aș fi putut continua multă vreme, dar n-aș fi făcut decât ori să-i adaug osânza unor pagini și s-o aduc astfel în starea de carte copleșitoare, ori să o șlefuiesc pînă i-aș fi ucis toată grația. Cred, sper, că e nu atât admirabilă, cât mai degrabă vie, imperfectă, îngrozitoare și, poate, iubibilă." (T. O. Bobe)
