Contractul digital. Transferul de conținut digital

Lucrarea de față reprezintă teza de doctorat a autoarei, realizată sub coordonarea științifică a dlui prof. univ. dr. Ionuț-Florin Popa. De o actualitate incontestabilă, aceasta analizează contractul digital încheiat între consumatorul și furnizorul profesionist. Printr-un exercițiu de încadrare juridică a conținutului și a serviciilor digitale în dreptul contractelor, autoarea propune calificarea contractului de furnizare de conținut și de servicii digitale drept „contract digital” și examinează într-o manieră comparată drepturile și obligațiile pe care furnizarea le generează în raporturile business-to-consumer prin spectrul legislației europene a pieței digitale, al dreptului european al contractelor și, desigur, al dreptului național. Examenul obligațiilor furnizorului de conținut și de servicii digitale urmărește conținutul Directivei (UE) 2019/770, transpusă în legislația națională prin O.U.G. nr. 141/2021, și al Directivei (UE) 2019/771, transpusă în plan național prin O.U.G. nr. 140/2021, acte normative inovative ce contribuie în mod substanțial la construcția dreptului privat european al contractelor.   Lucrarea este împărțită în trei părți. Prima parte este o diagnoză introductivă a contractului de furnizare de conținut și de servicii digitale de consum (contractul digital). Cea de-a doua parte cuprinde analiza formării contractului electronic (diferit de contractul digital), cu aplicație practică pentru cazul furnizării de conținut și de servicii digitale. A treia parte, numită „Efectele contractului digital”, formează esența lucrării, unde sunt analizate două obligații elementare ale furnizorului de conținut și servicii digitale de consum: obligația de furnizare și obligația de conformitate. Proiectarea părții a treia are la bază o mai veche abordare a problematicii executării conforme a obligației: obligația de predare și obligația de conformitate a bunului vândut.   Printr-o abordare istorică și comparată a furnizării digitale, monografia expune contractul digital într-o lumină clasică prin aceea că propune încadrarea juridică a acestor noi figuri digitale pe structurile tradiționale de drept. Concluziile autoarei nu se întemeiază doar pe interpretarea comparată a legilor speciale și a dreptului european al contractelor, ci și pe observarea empirică a comportamentului marilor furnizori hi-tech, pe jurisprudența străină formată în și în afara cadrului legislativ european și, mai ales, pe doctrina străină recentă a pieței digitale.   Lucrarea se adresează atât studenților dreptului interesați de problematica furnizării de conținut și servicii digitale, cât și practicienilor aflați în căutarea unui instrument de lucru care să îi ghideze în înțelegerea obligațiilor furnizorului de conținut și de servicii digitale de consum, în contextul unei legislații naționale și europene vaste.