Radu Parpăuță, o spun din capul locului, are de partea lui geniul limbii. Vigoarea moldavă a acestuia, pornită. din Neculce și trecînd prin Negruzzi, Creangă, Sadoveanu, amorțise după A1.O. Teodoreanu. Cu Părpăută se reinzdrăvenește miraculos - mai ales dacă tinern seama de cacofonia din jur cu hițroșenie și chiar cu o anumită dezabuzare, alinfindu-și organic rafinamentul cărturăresc (autorul fiind umblat prin marile literaturi, mai cu seamă prin cea rusă, din care a și tradus consistent), fără a trăi din nostalgii, ci probîndu-și prospețimea genuină dincolo de ele. - Ovidiu Nimigean Scriitorul este un postmodernist neîncruntat, vesel, care, deși lipsit de agresivitate, ia peste picior canoanele, dar nu într-un mod destructiv. Tendința este mai degrabă a conturării unui spațiu individualizat, independent și distinct, între marginile căruia scriitorul își conturează personalitatea artistică. - Daniela Lit
