Apărută pentru a marca un an de la dispariția regelui Mihai, această carte este rezultatul transcrierii fidele a înregistrărilor audio/video realizate de scriitorul Stelian Tănase cu fostul suveran la Palatul Elisabeta de-a lungul mai multor zile, în aprilie 2005. În paginile ei, regele își povestește viața și, implicit, viața României din vremea sa. Tragedia regelui Mihai desenează pe fundalul unei întregi epoci un om de o extraordinară forță morală. Dincolo de istorie și în pofida ei, regele Mihai este un model. Prin curaj, tragere de inimă și credință. Un om care a cunoscut gloria și sărăcia, viața într-o familie mare și singurătatea absolută. Modest, răbdător, de o majestate naturală. Serios, dar cu un ascuțit simț al umorului. Rugat să schițeze chipul României de azi, mărturisește că, la întoarcere, aproape că nu și-a recunoscut țara. Romanii au îndurat vremuri cumplite, iar urmele sunt teribile – „Dacă România se înjghebează bine cu Europa, asta rămâne oarecum de văzut. Să lăsăm fiecare ideile noastre prea-prea accentuate fiindcă asta în comunitate nu se prea potrivește, trebuie să ne adaptăm, trebuie să învățăm multe. Vedem lucruri care nu sunt bune în afară, să încercăm să lăsăm deoparte și să punem mâna pe ce este serios și bine. (...) Trebuie să învățăm să ne îndreptăm, să ne curățăm în suflet și la cap! Eu tot revin că cine este sus, conducătorii și Biserica, ar trebui să insufle sensul acestei schimbări radicale. Eu cred că romanul simplu ar învăța destul de repede dacă ar simți că e ceva și pentru el în asta. Așa s-ar putea să ne integrăm mult mai bine. Cel puțin, mă rog lui Dumnezeu să fie așa...”
