Convorbiri cu Petru Dumitriu

M-a interesat si continua sa ma intereseze destinul acestui mare scriitor care a parasit o literatura si isi gaseste greu locul in alta, pe masura talentului sau. Continua sa fie obsedat de imparatia frigului si, iata, imparatia il marginalizeaza. (…) "Pe ce lume sunt?" se intreaba el. Intr-o lume, oricum, in care toate se amesteca si se complica. Petru Dumitriu l-a afat in exil pe Dumnezeu si Dumnezeu l-a salvat de cateva ori. Il va salva, oare, pana la sfarsit? Este intrebarea pe care si-o pune in mai multe randuri prozatorul si la care, in cele din urma, tot el va trebui sa raspunda… Nu si-a pierdut credinta in literatura. Continua sa scrie, are proiecte, scrisul ramane pentru el un mod de existenta. Ma intreb daca exista, in fapt, o alta cale pentru un scriitor adevarat… - Eugen Simion   Asta-i pacatul vietii mele. Punct. N-am comis niciodata un pacat mai mare decat asta. Ei bine, l-am facut. L-am facut, dar l-am platit cu treizeci si trei de ani de exil, l-am platit cu nefericire, l-am platit cu rusine, l-am platit cu dusmania si reprobarea si dezaprobarea victimelor. (…) Parerea mea este ca iubirea este primul lucru, cel mai frumos si cel mai de sus, iubirea impartasita. Deasupra este numai extazul mistic. - Petru Dumitriu