Cel care vrea s[ cerceteze cu sinceritate și temeinic starea inimii sale va observa în ea boala nesimțirii, va vedea cât de grea este ea, va recunoșște că ea este vădire și mărturie a stării de moarte a duhului său. Și aceasta pentru că inima noastră duhovnicească s-a împietrit (Marcu 16,14) și a devenit prin boala nesimțirii mormânt. Când vom vrea să ne îndeletnicim cu cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu, ce plictiseala ne va apuca! Ce greu de înțeles, ce puțin interesant, ce ciudat ni se pare tot ce citim acolo! Cum dorim să scăpăm mai repede de această lectură! Iar când participăm la dumnezeișstile slujbe bisericești, câte gânduri deșarte și păcătoase avem, câtă neliniște și nerăbdare avem!
