Noutatea acestei lucrari consta in faptul ca, pentru prima data in lume, spusele unui mare filosof, Constantin Noica, sunt privite din perspectiva unei stiinte sociale aproape necunoscute: praxiologia. Unele din afirmatiile sale sunt confirmate, dar nu in sensul banal ca sunt declarate adevarate, ci in acela mai special de adancire a semnificatiei lor sau de extensie a aplicabilitatii la viata sociala sau la existenta in general. Altele se dovedesc vulnerabile, contestabile sau chiar eronate. Aceasta trecere a filosofiei prin filiera praxiologiei este extrem de instructiva, intrucat pune in balanta valoarea gandului, a teoriei, cu adevarul faptelor, a practicii individuale si socio-culturale. Cei carora le place sa faca astfel de comparatii vor fi incantati sa vada cum ideea filosofica rezista sau se inclina in fata vietii, a realitatii omenesti. Un astfel de exercitiu nu numai ca le dezvolta gandirea si imaginatia, dar le si procura noi cunostinte despre aspectele, structura si dinamica relatiilor complexe dintre teorie si practica, dintre imaginar si real, dintre impulsul spre perfectiune, adesea utopic, si barajul greu de trecut al concretului vietii in societate si cultura.
