Volumul de față descrie o parte din lupta lui George Alexander cu sistemul Barnevernet! Autorul a lucrat peste 20 de ani ca director-general în diferite școli și grădinițe din Oslo și a colaborat îndeaproape cu Barnevernet (Proctecția copilului) din Norvegia, aceasta fiind una din atribuțiile sale de serviciu.În această lucrare dezvăluie mecanismul de funcționare al Barnevernet și legea imperfectă după care funcționează, având ca efect distrugerea copiilor și familiilor acestora. Această lucrare va fi urmată de o a doua carte, un volum de analiză și explicare a articolelor Legii pentru protecția copilului din Norvegia, o demascare a capcanelor sistemului plasate în această lege care ar putea da lovitura de grație sistemului Barnevernet. “George Alexander este perceput drept romanul care, după două decenii de împătriere și activitate în Norvegia, și-a sacrificat cariera și a fost îndepărtat din sistemul managerial educațional și din acea țară nordică de către autorități, din cauza faptului că îndrăznit să protesteze și să tragă de mânecă Barnevernet-ul pentru abuzul de a smulge copilașii din sânul famililor Nan și Bodnariu.” (Romeo Tarhon, scriitor) Fragment din volum: „Patru zile de infern... Zilele care urmaseră nu le-aș dori să le trăiască nimeni. Primele două zile, marți și miercuri, fuseseră folosite pentru inventarea unei scuze plauzibile privind dispariția mea fizică de la locul de muncă. Totul trebuia să fie credibil, atât pentru angajații mei, cât și pentru părinții copiilor pe care îi aveam în cele două unități educaționale. Așa că se inventase o poveste care nu ar fi trebuit să dea prea mari bătăi de cap nimănui său, în orice caz, autorităților norvegiene: soția mea se îmbolnăvise grav și subit, iar eu trebuia să plec imediat din țară! Dacă angajații mei sau părinții ar fi aflat adevărul, în mod sigur s-ar fi produs o revoltă. Dar eu nu doream acest lucru. Nu doream să expun firma care mă angajase odată, înțelegând prea bine că nu ei erau adevărații vinovați care regizaseră acestea toate. Instituțiile de forță ale statului norvegian orchestraseră mica lovitură de palat speculând tocmai loialitatea mea pentru firma și oamenii ei, obligându-i să facă lucruri care nu țineau în niciun caz de respect sau de onoare în societate, de deontologia profesională. Nu avem de gând, însă, să le răspund cu aceeași monedă, speculând cumva sentimentele oamenilor, care îmi erau favorabile. Nu aveam de gând să distrug totul în jurul meu, să fac întocmai ca ei!, să atac, de exemplu, în Justiție firmă, să-i creez probleme grave... Deși, aveam numai de pierdut din cauza lașității ei! În cele două zile, încercasem să ajung „a jour" cu toate sarcinile mele de muncă. Poate părusem ciudat, uneori, când - ca niciodată în viața mea! - mă eschivasem în vreun fel sau altul de la anumite ședințe sau le cerusem liderilor mei să nu planifice alte ședințe în viitor, la care eu ar fi urmat să particip. Oamenii mă priviseră fără să înțeleagă...”
