O carte nedeschisă rămâne un lucru, un obiect, ceva palpabil și perceptibil, însă, odată deschisă, prinde viața însuflețindu-se, înviind, la întâlnirea cu cititorul său. Limbajul înseamnă el însuși viața, cu ajutorul lui comunicăm, lumea cuvintelor pare uneori atât de vie, de încărcată cu semnificații și cu energii. Cuvintele aduc cu ele cunoaștere, sensuri și simboluri, transmițând stări de spirit, proprietate pe care obiectele ca atare nu o posedă. Poate că strămoșii noștri erau mai conștienți de funcțiile magice ale cuvintelor, magie pe care poeții tânjesc să o redescopere, să o redefinească și să exploateze în creațiile lor.
CĂLĂTOR De aceea port Trenuri mă duc Singularia tantum Sau nu Printre sine multe Alături de tine până aici Coborând prin ploaie Curg șiroaie amintirile Pe lângă sângele piramidei Tropăiala pădurilor în venele primăverii Sunt aici sau acolo cu liniile îmi curg șiroind amintirile.
