Coranul, biblia islamului, astăzi este tradus în toate limbile culte europene. Acest fapt m-a determinat și pe mine să întocmesc o traducere românească, pentru ca să adaug astfel o piatră la edificarea literaturii lumii, care, în timpul mai nou, începe să devină și proprietatea literaturii românești. Înainte de toate, voiesc să fac cunoscut onoratului cititor în ce fel am purces la alcătuirea scrierii de față. Ca bază la traducere mi-a servit ediția lui C. Fluegel. Am avut înaintea mea și trei traduceri germane, și anume cele efectuate de Boysen, Ullmann și Henning. Traducerea lui Boysen este o parafrază foarte îndepărtată de originalul arab, totuși reproduce bine cuprinsul acestuia și de aceea adeseori este de folos drept comentariu. Ullmann se afia ceva mai aproape de original, totuși încă este parafrastic, pe cînd cel mai aproape de original e Henning, a cărui traducere este cea mai de folos, deși conține unele scăderi, cauzate prin nebăgarea de seamă a autorului. Cea mai mare silință mi-am dat-o să mă apropii cît se poate de mult de originalul arab. Am pus preț mare pe o reproducere cât se poate de exactă a textului arab și nu m-am sfiit să imit după putință și dicțiunea arabă, atît cît o permite firea limbii românești. Așa este traducerea mea mai aproape de original, decît traducerea lui Henning, mai cu seamă că am evitat toate greșelile acestuia. Aici trebuie să subliniez că această traducere este cu totul a mea și numai a mea. Dacă n-am ținut cont de rima originalului, aceasta nu mi-o va lua nimeni în nume de rău, mai cu seamă cunoscătorul în cauză, care știe că pe zeci de pagini versetele se încheie tot cu aceeași rimă, ceea ce în limba română ar fi cu totul imposibil. Traducere din arabă, Cuvânt înainte și Introducere de Silvestru Octavian Isopescul
