Corespondența lui Tristan Tzara cu familia rămasă în țară și a Gretei Knutson-Tzara cu soțul său, publicată în acest volum, se întinde pe o perioadă de 35 de ani (1924-1959), reconstituind, din fragmente, o imagine mai puțin cunoscută a poetului. Fizionomia lui se transformă, gradat, de la un tânăr scriitor de succes, care se delecta, deghizat în mexican, la balurile mondene din Paris, la un proaspăt cap de familie, care își construia căminul și mariajul, până la bărbatul matur, trecut prin încercările istoriei, copleșit de îndatoriri și de răspunderi. Scrisorile de familie dezvăluie de obicei trăsăturile intime, domestice ale personajelor implicate; în cazul de față, acestea se disting mai ales prin discreție, cu atât mai surprinzătoare cu cât era de așteptat ca Tristan Tzara, considerat un personaj extravertit, un simbol al răzvrătirii, al contestării, al răsturnării ordinii naturale, să aibă o existență mai explozivă, care să reverbereze asupra întregii familii. O discreție care așază într-un alt con de lumină celebrul personaj.
