Corona, timpuri ravasite

Apărut furtunos în peisajul de limbă românească din Țara Sfântă, matematicianul Râul Ancel renunță la blocuri de date și la prelucrările sale stohastice pentru a ne oferi într-un timp meteoric cărți de poezie, de amintiri, iar acum ne face surpriza unei colecții despre recentul malefic virus COVID-19. Este ambrozia inteligenților de a reacționa în timp real la valurile timpului. Ne amintește de anul 1977, cutremurul care a lovit capitala României, cu repercusiuni pentru deceniul care a urmat, care l-au forțat pe scriitor să părăsească Bucureștiul. Zâmbet-plâns. Realitate și fuga de ea, Râul Ancel ne invită apoi în intimitatea spiritului israelian, agitat, îngrijorat, pe gând empatic și amuzat de situațiile neobișnuite create. Brusc, de la libertate și mișcare excesive, o frână nevăzută ne închide în case și ne pune pe fața… mască. Răul ne amintește de teatrul grec antic? Corul purta măști. Toate, la fel, pentru a izola persoana fizică de mesaj. Autorul ne binedispune, în ciuda haosului de afară, cu rimele sale organizate de un nou real, implorându-ne să nu fugim după rime, păcat că varza nu rimează… O rimă ca lumea la „varza” e greu de găsit. După un periplu la ONU, reflecții filozofice, zâmbete și critică, autorul ne arată finalul luminos și optimist al Coronei: „Se va întoarce la lucru, chiulul s-a terminat, dar nu și pofta de scris, de descrețit frunțile, așa că eu, unul, îmi asum răspunderea unui cert VA URMA”. - Adrian Graunfels, artist plastic, poet, scriitor