Cortegiul umbrelor

Cortegiul umbrelor se construiește din nouă nuvele legate discret între ele prin personajele chinuite care populează Tamoga – un sat iberic de pe coasta de nord-vest, în care se trăiește greu, dar care e, în schimb, „mai bun ca oricare altul pentru a muri.” Povești de dragoste, război și răzbunare se țes din vorbele sătenilor: un cor al umbrelor alimentat de bârfe și amintiri, blesteme și jurăminte încălcate. De la povestea lui Mortes, străinul care ajunge în Tamoga ca și cum ar urma un cântec de sirenă, până la istoria donei Sacramento, care, desprinsă parcă dintr-un tablou de Goya, refuză de cinci decenii să mai iasă din casă prăfuită în care s-a născut, cele nouă nuvele de Julian Rios ne dezvăluie un spațiu ca o anticameră a morții, golit de speranță, dar plin de secrete. Carlos Fuentes spunea despre Julian Rios că este cel mai inventiv și creativ scriitor de limbă spaniolă. Născut în 1941 în orașul galician Vigo, Rios și-a făcut studiile în Madrid, de unde a emigrat în Londra și apoi în Paris, unde trăiește în prezent. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai postmodernismului spaniol, iar romanul său, Larva, stă mărturie în acest sens. și-a scris primele două volume a deux alături de Octavio Paz. Maestru al invenției lingvistice, Julian Rios a devenit un scriitor-cult în Occident, unde a fost supranumit „un James Joyce spaniol” sau „urmasul lui Cervantes.” Cortegiul umbrelor a fost scris între 1966 și 1968, dar tânărului Rios i-a fost teamă că nu va trece de cenzură sub regimul lui Franco, așa că a păstrat manuscrisul aproape cinci decenii în sertar. Spre deosebire de cărțile sale de mai târziu (sofisticate și jucăușe), Cortegiul umbrelor adună texte scurte și amare despre un loc pe cât de întunecat, pe atât de misterios: imaginarul sat Tamoga.