Cozerii in Lila

„Despre tot ce șerban Foarță a publicat până la (inclusiv) cartea „conversaționala” Cozerii în lila, se poate spune că jocul fonetic muzical, erudit și poliglot, forma de răzvrătire, de sabotaj împotriva convenționalismului monoton, lipsit de surprize și subtilități, a devenit o marcă personală, niciodată trădată. Un cuvânt se desprinde din altul și din altul un altul, până la epuizare, schimbând și sonul și sensul. Cuvintele, spune el, sunt „roase (de timp, de uz și de abuz), poroase, vaporoase, puturoase (la Arghezi) sau păroase (la același – la care pot fi și râioase), sfioase, pioase, imperioase, tăioase… și, în extremis, găunoase…”, ori secătuite. Recombinarea silabelor sau schimbarea manieristă a literelor dă senzația de nou, fără să fie atinsă „seva, savoarea și suplețea” cuvântului. E acuzată limba de lemn într-un poem cu 33 de versuri scurte, rimate în – emn. Ingeniozitatea verbală se dezlănțuie în cascadă. Cum și în alte locuri, alchimistul combină și recombină cuvintele. E neobosit. Uneori însă, alchimia asta, care e un copyright care îi desemnează pasiunile. În combinația Chopinhauer sunt unite muzică și filosofia lui.” – Elvira Sorohan