Craciunozaurul

Pornește într-o aventură crăciunomagică alături de William Trundle! Pregătește-te să-ți schimbi părerea despre Polul Nord și despre fabrica de jucării a lui Moș Crăciun! Aceasta e cartea din care afli ce se întâmplă de fapt în seara de Ajun și cum ajung cadourile sub brad... Pornește într-o aventură crăciunomagică alături de William Trundle, un băiețel deștept și mare iubitor de dinozauri, tatăl lui, Bob Trundle, Brenda Payne, cea mai rea fată din școală, Moș Crăciun (da, da, chiar el!), un personaj bizar pe nume Vânătorul și un dinozaur cu totul și cu totul special. Ilustrații de Shane Devries Fragment din cartea "Crăciunozaurul" de Tom Fletcher: "S-a uitat în jos și a văzut că beteala și celălalt capăt al instalației de pom în care se încurcase dinozaurul se agățaseră acum de scaunul lui. Era legat de dinozaur! Scaunul cu roțile a țâșnit înainte, tras cu forță de-a curmezișul sufrageriei și apoi în hol. Lui William nu-i rămânea decât să se țină bine și să spere că va scăpa cu viață, căci dinozaurul speriat se îndreptă hotărât spre ușa de la intrare. - Oprește-te! Stai puțin! a strigat William. Ușa-i încuiată! Dar asta nu conta. Crăciunozaurul și-a aplecat capul mare și solzos și a spart ușa cu un BUM! trăgându-l afară pe William cu scaun cu tot prin gaura în formă de dinozaur până în strada plină de zăpadă! În timp ce alerga, Crăciunozaurul se uită pe cer după sania lui Moș Crăciun. Cerul era înnorat și greu se vedea ceva, dar iat-o! S-a ivit pentru o fracțiune de secundă spărtură dintre nori, gonind. Probabil că vopseaua roșie a săniei reflectase lumina lunii! Crăciunozaurul s-a luat după ea, alergând cât îl țineau picioarele lui de dinozaur, împrăștiind pe străzi cioburi de globuri colorate desprinse din podoabele în care se încurcase. Gonea prin oraș derapând la curbe, cu William vâjâind în spatele lui. Băiatul folosea frânele scaunului cu rotile ca să evite stâlpii felinarelor stradale, mașinile parcate, cutiile poștale și pisicile rătăcite. Crăciunozaurul nu mai vedea sania de-acum - era deasupra norilor și se îndepărtă. Îi mai rămăsese o singură soluție, s-a gândit el, trebuia să... zboare! Îi văzuse pe reni zburând de un milion de ori. Visase toată viața să zboare, iar noaptea asta era noaptea lui... O simțea cu putere. A lăsat capul în piept și a început să galopeze ciudat, ca un ren. - Ce... faci? a strigat William, cu fața plină de zăpadă aruncată de picioarele dinozaurului înnebunit. S-a șters la ochi exact la timp să-l vadă pe Crăciunozaur cum trăgea adânc aer în piept, în timp ce făcea salturi tot mai lungi și mai înalte, mai lungi și mai înalte! Crăciunozaurul a observat apoi pe marginea străzii un fel de rampă folosită la repararea drumurilor - era perfectă pentru decolare! S-a îndreptat direct spre ea, galopând cât putea de repede, cu ațintiți spre obiectivul lui: cerul! Lui William nu-i venea să-și creadă ochilor. Dinozaurul ăsta e smintit! Nu are aripi! Nu-i ren! Nu poate zbura! și-a spus în gând William în timp ce se ținea zdravăn de brațele scaunului, prea speriat ca să-și dea drumul o clipă și să-și prindă centura de siguranță."