Crangul de Alun

Crângul de Alun este dovada că, dacă te naști într-o lume de basm, nu mai poți scăpa de povești.   Alice și mama sa, Ella, și-au petrecut ultimii 17 ani pe drumuri, fugind mereu de ghinioanele care se încăpățânează să le urmărească oriunde. Atunci când primesc o scrisoare din care află că bunica lui Alice, Althea Proserpine - o scriitoare faimoasă, dar foarte retrasă -, a murit, cele două se liniștesc, crezând, pentru o clipă, că s-a terminat cu nenorocul. Însă, atunci când mama ei e răpită de Hinterland, lumea supranaturală din poveștile bunicii își face loc în realitate. Ca să-și salveze mama, Alice decide, în ciuda interdicției, că trebuie să ajungă la Crângul de Alun. Însă cum îl poate găsi, din moment ce locul nu e trecut pe nicio hartă?   În parte basm întunecat, în parte horror psihologic, Crângul de Alun este o poveste despre puterea imaginației de a da frâu liber cruzimii pe hotarul (de obicei) pașnic al realității. - The Guardian   E sănătos ca, din când în când, să privim cu alți ochi lucrurile care ne-au părut încântătoare atunci când eram copii și să ne uităm la întunericul ascuns imediat sub suprafața lor. - NPR Fragment din volumul "Crângul de Alun" de Melissă Albert: "Ne-am ghemuit ca să putem citi împreună. Degetele lui calde au alunecat un moment peste ale mele când am apucat telefonul. Postarea pe care o deschisese se chema: „Căutarea Sursei: Ziua 133." Cercetarea și căutarea mea pentru a găsi locuința singuraticei Althea Proserpine, scriitoarea feministă de o faimă trecătoare, s-a dovedit fructuoasă în, cea de-a 133-a zi, așa cum bănuiam că se va întâmpla. 1+ 3 +3=7, un număr semnificativ pentru oricine a citit basme. Mi-am dat ochii peste cap atât de tare, că era să-mi văd creierul. Apoi am continuat să citesc pentru că, ei bine, eram disperați. Mult timp am crezut că Crângul de Alun nu e numai un loc, ci și o stare de spirit. Și, de când am avut norocul de a studia opera Altheei sub coordonarea profesoarei Miranda Deyne, mi-a devenit tot mai limpede că munca ei se trage dintr-un izvor alimentat în mod egal de magie și de minte. Nu m-am mirat descoperind că nu există nicio harta pe care să figureze Crângul de Alun și că acesta e tot atât de străin de Google Maps că magia de majoritatea programelor de literatură engleză ale universităților din zilele noastre, de unde și regretabila lipsă de burse pentru studiul lui Proserpine. Așa cum am explicat în postarea mea din 11 august, am dat recent de urma autoarei cunoscutului portret al Altheei din Vanity Fair. Deși s-a mutat cu ani în urmă într-un cămin de bătrâni, are mintea încă ageră. Prin fiica ei, mi-a dezvăluit că nu i s-a permis niciodată accesul personal Ia Althea și că interviul a avut loc prin intermediul scrisorilor și al unor discuții telefonice stranii. Am pornit în căutarea fotografului care ilustrase articolul și căruia i se permisese  accesul în Crângul de Alun, dar am ajuns într-o fundătură când am aflat că a murit peste Ocean în 1989. Cele două căsnicii cunoscute ale Altheei s-au sfârșit prin văduvie și are o fiică, Vanella Proserpine. Se cunosc puține despre primii ani de viață ai Altheei, cu excepția faptului că e unicul copil al unor părinți care au murit de mult. Vanella nu pare să aibă un domiciliu fix și a respins toate încercările de a iniția un dialog. Păcat, având în vedere câte ar avea de oferit domeniului regretabil de nepopulat al studiului operei lui Proserpine. Am pufnit energic: - Ellery, o știu pe gagica asta! E dilie! - O dilie care e posibil să fi fost în Crângul de Alun. Citește mai departe!"