„Emisiunea Credință și cultura azi - difuzată de TRINITAS TV începând din anul 2012 - găzduiește un dialog cultural în care sunt invitați intelectuali din varii zone profesionale, personalități culturale ale căror prezentă, activitate și opera amprentează frumos spațiul nostru public în spiritul limpede al valorilor autentice.” (Vasile Bănescu) Cartea cuprinde în filele ei dialoguri realizate de Vasile Bănescu cu scriitori, istorici, filosofi, academicieni, jurnaliști, filologi și cercetători, pe teme specifice religiei, tradiției și valorilor creștine, "cultura morții" versus "cultura vieții"; viziunii filocalice și multe altele Fragment din volum: „V.B. Cum înțelegeți rostul pedagogului? Nu este el, în esență, acela de a lua de mână pe cineva și de a-I conduce acolo unde poate întâlni lucrurile cu adevărat importante? Acela de a călăuzi? C.B. A călăuzi, exact. Și pentru că am vorbit despre etnologul Irina Nicolau, ea avea o teorie în legătură cu muzeul, pe care și eu o împărtășesc. Ea spunea că există două tipuri de muzeu. Este vorba de „muzeul tată", un muzeu riguros care trasează o direcție, care te obligă să vizitezi sălile într-o anumită ordine creată, de la sala unu până la sală o sută, și „muzeul mama", care este un muzeu tolerant, care te lasă să te joci în interiorul lui, care te lasă să alegi dacă citești sau nu etichetele obiectelor, care te lasă să începi cu vizitarea sălilor în ce ordine îți dorești tu. Până la urmă, contează cum te captează obiectul. Dacă în acele nouăzeci de secunde prime ale contactului cu obiectul, el reușește să te facă să te îndrăgostești de el, după aceea vei căuta singur povestea. Dacă obiectul va fi puternic — și mă gândesc aici la teoria lui Heidegger în legătură cu obiectul de artă și cred că asta e valabil și pentru obiectul lumii țărănești — acesta ar trebui să inspire încredere. Dacă obiectul inspiră încredere, atunci a trecut testul și atunci, cu siguranță, vei reveni la el și vei vrea să afli și cine I-a creat, și când I-a creat, și prin ce procedeu l-a creat. Un alt lucru interesant pentru lumea tradițională este faptul că obiectul avea această legătură profundă cu făuritorul lui. Există un timp al facerii obiectelor, un spațiu al facerii obiectelor. Lucrurile nu erau întâmplătoare. Nu puteai, de pildă, să creezi obiecte duminică, în ziua de sărbătoare. Nu puteai să le creezi marțea, pentru că se credea că marțea are cele trei ceasuri rele și că s-ar putea să transferi, simbolic, ceva negativ asupra obiectului.”
