Ați auzit de inteligență personală? Ea este acea inteligentă care va ajuta să fiți un bun psiholog. Sau un „psiholog nativ”, cum s-ar zice. Ne folosim de această abilitate pentru a ghici informații privind alte persoane în funcție de acțiunile lor, dar și de aspectul lor fizic și vestimentar sau de diverse bunuri ale acestora. Iar aceste informații sunt utilizate apoi în a ne forma o impresie despre acea persoană și a o încadra într-o categorie de oameni cunoscuți. Din aceste informații putem deduce cum să ne purtăm în viitor sau putem ghici cauzele posibile din spatele comportamentului oamenilor. Dacă sunteți acest gen de om vă va plăcea această carte. Chiar o veți găsi fascinantă. - Dragoș Cîrneci CUPRINS: • Prefață • I. Cum manipulam și cum suntem manipulați • II. Învățare și memorie • III. Despre creativitate • IV. Relații de cuplu • V. Atașamente și alte adicții • VI. Părinți și copii • VII. Stresul • VIII. Creierul și imunitatea Fragment din volum: “Iuliana Alexa: Și atunci, de ce depinde fericirea eternă? Dragoș Cârneci: Se pare că nivelul de fericire a fiecăruia se setează până pe la 21 de ani în funcție de modul în care se construiește creierul. În creier există o rețea de neuroni care este răspunzătoare de felul în care ne vedem pe noi înșine și ne evaluăm viața. Această rețea se ocupă cu introspecția, cu aprecierea a ceea ce ne place, cu atitudinile pe care le luăm față de ceva, cu a judeca oamenii din jur, precum și cu a ne aminti experiențele din viața noastră. Ea este un fel de rezervor al amintirilor și, în general, al cunoștințelor pe care le-am acumulat și este considerată sediul conștiinței. De asemenea, tot de această rețea ne folosim când facem proiecții privind viitorul și ne imaginam diverse lucruri. Ea suferă modificări la oamenii depresivi, ceea ce ne arată importanța ei în felul în care ne împăcăm cu viața noastră. Funcționarea acestei rețele este controlată de niște chimicale numite dopamină și serotonină. Iar parametrii la care se setează aceste chimicale în prima parte a vieții noastre, dictează cât de fericiți ne vedem sau cât de reușită ni se pare viață. Această setare este parte genetică și parte influențată de mediul în care trăim. Mediul social. Mai exact, de relația pe care o avem cu părinții și cu familia, în general, de succesele și eșecurile de la școală și din fața blocului, precum și de locul pe care îl ocupăm în grupul de prieteni. Toate acestea ne „impactează" genele răspunzătoare de construcția și funcționarea creierului. Dar și a sistemului imunitar. Iar cele două devin un filtru prin care ne vedem pe noi înșine și viața, în general. De aceea unora li se pare viața mai toxică, în timp ce altora - plină de surprize ascunse, care așteaptă să fie descoperite."
