Crematiunea si religia crestina

Implementarea incinerării în România, prin deschiderea, în ianuarie 1928, a crematoriului Cenușă în București, a declanșat o serie de polemici în societatea vremii. Ca urmare a reacției reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române, deciziile sinodale din 1928 și 1933 au interzis săvârșirea oricărui serviciu religios pentru creștinii aparținând acestei confesiuni (decizie valabilă și astăzi). În fața acestei situații, cremaționiștii români, grupați în jurul Societății „Cenușa" (care era și proprietara crematoriului), au încercat să riposteze, căutând să demonstreze că între incinerare, ca practică, și învățăturile creștine nu ar fi vreo incompatibilitate.   Această carte reproduce textele arhimandritului Calinic I. Popp Serboianu (1883 - 1941) asupra cremațiunii, publicate între 1910 și 1938. Calinic I. Popp Serboianu este unicul cleric ortodox din țara noastră care a susținut, în mod public, ideea incinerării umane, fiind astfel un reper fundamental în istoria cremațiunii din România, dar și pe plan mondial.