Crime infioratoare si talharii indraznete

Această carte propune o abordare a istoriei din perspectiva fenomenului criminalității și este o versiune, ușor modificată, a tezei noastre de doctorat, Percepțiacriminalității în presa din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Istoria criminalității înglobează mai multe direcții de cercetare. Am optat însă pentru o analiză a relației presă-criminalitate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Conform mai multor autori, criminalitatea este un fenomen inerent oricareisocietăți. Thomas Morus consideră că, de fapt, societatea îi crea pe hoți și apoi îi pedepsea. Atitudinea față de criminalitate este una ambivalență, pe de-o parte fascinație, pe de-altă teamă, fapt scos în evidență de unii criminologi. Nu de puține ori, răufăcătorii reali, dar și cei imaginați, prezenți în literatură sau filme, exercită o fascinație asupra contemporanilor. Jack Spintecătorul a fost în centrul atenției în societatea victoriană. În România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, bandiții sau criminalii cunoscuți apăreau frecvent în presă sau erau personaje în române și povestiri. În ciuda faptelor reprobabile comise, există o anumită admirație pentru răufăcători. Presa exploatează acest interes pentru criminalitate, oferind deseori descrieri detaliate ale unor infracțiuni. Nu doar ziarele contemporane sau televiziunile au insistat asupra prezentării frecvente a crimelor. Alfred Harmsworth, magnatul de presă care a lansat ,,Daily Mail” in 1896, avea drept motto ,,Give me a murder a day!”. Totuși, presa nu reflectă în mod obiectiv realitatea, ci o reconstituie și transmite o viziune a acesteia. După cum au arătat Stanley Cohen și Jock Young in The manufacture of news. Social problems, deviance and the mass media (1973),cei mai mulți oameni obțin informații despre crime sau comportamente deviante prin intermediul mass-media, nu printr-o experiență directă. Astfel, ziarele au capacitatea de a influența modul în care cititorii percep realitatea. Acestea sunt doar câteva dintre coordonatele cercetării noastre. Înainte de a explica pe larg tema lucrării ne vom concentra asupra titlului ales. Formula ,,crime înfiorătoare și tâlharii îndrăznețe” surprinde două stereotipuri caracteristice pentru modalitatea în care ziarele epocii prezentau faptele criminale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De obicei, în știrile despre infracțiuni erau folosite anumite adjective pentru a sublinia natura lor extraordinară. Crimele puteau fi ,,înfiorătoare”, ,,oribile”, ,,îngrozitoare” sau chiar ,,senzaționale”, în timp ce tâlhariile erau, de cele mai multe ori, ,,îndrăznețe”. Cele două sintagme – ,,crima înfiorătoare”, ,,tâlharie îndrăzneața”, reprezentau, în mod frecvent, titluri de articole care relatau fapte criminale.