De câte ori cedez tentației instrospective, constat că, în economia vieții mele intelectuale, cronica literară reprezintă un exercițiu de realitate/ actualitate ideală, generator de reacții suprapuse, cu reverberații multiple, în care raționalitatea și empatia funcționează într-o sinergie variabilă. Înregistrată în prima fază ca o practică disruptivă în raport cu proiectele mai ample, iscate din obsesii culturale și marcate de distanță, aceasta mă aruncă într-o actualitate literară implacabil fragmentară la palierul receptării, față de care curiozitatea intelectuală și fascinația trebuie să-și găsească rezolvări de scurtă respirație, disciplinat formulate în opt mii de semne. (Constantina Raveca Buleu)
