Criticismul Retoric In Stiintele Comunicarii

Din Cuprins: ◊ O istorie metodologică americană a domeniului științelor comunicării ◊ O istorie alternativă a abordărilor calitative și critice ale fenomenelor comunicaționale ◊ Alberto Gonzalez: Ghidul ◊ Edwin Black: Începutul ◊ Criticismul neo-aristotelian: Forbes Hill ◊ Criticismul etic: Karlyn Kohrs Campbell ◊ Criticismul dramatic: Kenneth Burke ◊ Criticismul narativ: William F. Lewis ◊ Criticismul postmodern: Raymie McKerrow. Cercetarea comunicării, sub aspectele ei cele mai gene­rale, care acoperă atât aspectul 'umanist', cât și pe cel 'științific', poartă mai degrabă denumirea de 'Criticism retoric', 'Critica retorică' sau chiar de 'Retorică critică'. Alegerea este, în ultimă instanță, o chestiune de preferință personală. Autoarea cărții de față a optat pentru primul titlu. Criticismul retoric ni se înfățișează, astfel, sub forma unei meta-teorii, adică a unei meta-retorici, care cercetează complexul fenomen al comunicării prin analiză, în vederea evaluării și înțelegerii comunicării în diferitele sale forme și niveluri. În cartea de față, autoarea a reușit să cerceteze comunicarea interculturală (...), iar scopul mărturisit al Domniei Sale a fost să cerceteze, prin intermediul unor studii de caz și a unei experiențe intelectuale personale (dobândite mai ales în perioada doctoranturii în Statele Unite ale Americii), metodele calitativ-critice folosite în comunicarea interculturală. Simplificând oarecum lucrurile, putem spune că, aici, în acest obiectiv urmărit de către autoare, ca și în întregul demers analitic, se întâlnesc retorica, în sensul de cercetare umanistă a comunicării (Rhetorical Criticism), și comunicarea cercetată din punct de vedere științific (Communication Theory).