Criza spiritului si alte eseuri

     Indiferent dacă vorbesc despre istorie și națiuni, despre libertate sau despre opera lui Goethe și Voltaire, eseurile lui Paul Valery continua să fie de mare actualitate. Războiul revine des în textele lui Valery, care arată în Criza spiritului că prima conflagrație mondială a reprezentat pentru el o lecție dură, demonstrînd că marile civilizații nu sînt decît niște coloși cu picioare de lut. Istoria, memoria, uitarea: acestea sînt temele abordate cu predilecție de scriitor la sfîrșitul războiului. Criza spiritului european îl preocupa îndeosebi, iar viitorul, susține el, este deschis: Europa va deveni un mic cap al continentului asiatic, conformîndu-se realității geografice, sau va rămîne „perla”, cea mai prețioasă parte a lumii.     Din cuprins: Divagații despre libertate • Cu privire la dictatura • America, proiecție a spiritului european • Orient și Occident • Voltaire • Studii și fragmente despre vis            Fragment:       “Tot ceea ce a făcut omul și l-a făcut pe om a avut drept scop primordial și principala condiție ideea și actul de a-și constitui rezerve. Rezerve pentru zilele lui de răgaz. Răgazul visat, gândit, inventat, care sporește lumina, combină observațiile, din ele rezultând multe consecințe care au transformat condiția umană și raporturile noastre cu lucrurile, exterioare sau nu. Grăunte înmagazinate, peste sau carne, uscate sau afumate - rezerve materiale, producătoare de timp liber diminuează accidentalul subzistenței, dezvoltând simțul previziunii. Ele au permis să se formeze și să se tezaurizeze rezervele de cunoștințe din care trăim astăzi. Ne trebuie din ce în ce mai mult pentru a trăi. Ce este omul modern? Acesta este omul ale cărui mijloace de existență depind foarte strâns de conservarea, regenerarea și reînnoirea unei cantități incredibile și mereu crescânde de știință.”