Marele scriitor italian GIUSEPPE BONAVIRI s-a născut la 11 iulie 1924 în localitatea Mineo, din regiunea Catania, fiind primul dintre cei cinci copii ai croitorului Settimo Emanuele. Fascinat de timpuriu de literatură, a început să scrie poezii la vârsta de opt ani. În anul 1943 se înscrie la Facultatea de Medicină și Chirurgie din Catania, pe care o absolvă în 1949. Debutul în literatură și-l face în anul 1954 cu romanul Îl sarto della stradalungă, care îl impune în lumea literară italiană. Activitatea sa este extrem de prodigioasă, după succesul obținut cu cartea de debut publicând romane, nuvele, povestiri, poezie, estetică și teatru. În anul 1995 a fost distins cu prestigiosul premiu Luigi Pirandello, iar în anul 2000 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură. Opera lui Bonaviri continua să fie deosebit de apreciată în întreaga lume, fapt ilustrat de frecvențele reeditări și traduceri în numeroase limbi, inclusiv în limba română. Romanul Croitorul de pe Strada Mare este alcătuit din trei părți, trei puncte de vedere asupra aceleiași întâmplări. Protagonistul acestuia este Pietro Scire, un croitor care în lungile luni ale iernii, când nu e nimic de făcut, se hotărăște să scrie câteva rânduri despre lumea sa. O frântură din „viața la țara”, însuflețită de o imaginație febrilă care știe să dea suflet, verb și mister naturii însăși, sentimentelor și obiectelor. O poveste care pornește de la semnificațiile particulare către un sens profund și emblematic, dilatând realismul faptelor banale într-o dimensiune fascinantă, arhaică și universală, aceea a mitului. Cu romanul Croitorul de pe Strada Mare GIUSEPPE BONAVIRI inaugurează, în 1954, un parcurs narativ și liric care îl va purta de-a lungul anilor spre o minunată și intensă poetică a cuvântului, a cuvântului «celestial», sacru element purificator al ființei umane pierdută în nenumărate universuri reale, fantastice, onirice. O lume palpitantă și sonoră, uneori secretă, alteori dezvăluită, pe care scriitorul o încredințează cuvântului spre a o fixa ab aeterno, ferind-o astfel de continuă devenire, de nestatorniciile și de metamorfozele care obosesc realitatea, dezordonată și fragmentată în infinite forme. Prof.univ.dr. Sarah Zappulla Mușcară, Universitatea Catania
