Cronicile vulpii - Amintiri din liceul anilor 90

 Cronicile vulpii este, în același timp, o călătorie în timp – în anii '90 – și o mărturie a unui prezent continuu, cel al adolescenței. Paul Slayer Grigoriu ne ia cu el în tumultul anilor în care România și o generație nouă descopereau libertatea, într-o călătorie presărată cu îndoieli și excese adolescentine, lecturi, nenumărate incursiuni în lumea rock-ului, toate în cadrul definit de ideea de liceu, în general și de Liceul German, în special. Cartea se citește ușor datorită alternanței dintre pasajele descriptive și dialogurile vii.  Cronicile vulpii este și nu este o autobiografie. Îl găsim peste tot pe autor, însă personajul principal este fără îndoială gașcă, denumire generică dată grupului de prieteni care s-a format în acea vreme și care, conform celor scrise aici, a dăinuit peste ani. În acest sens, întâmplările descrise capătă forma unui Bildungsroman, însă, în primul și în primul rând, Cronicile vulpii vorbește despre nașterea unei prietenii. În peisaj întâlnim – fie și cu apariții episodice – personalități ale vremii, începând chiar cu tatăl autorului, muzicieni rock, de la Dan Iliescu de la Timpuri Noi, până la membrii grupului britanic Anathema, dar și figuri de profesori mai puțin celebri, dar care au jucat un rol esențial în formarea unei generații.