Cruciada a Patra (1202-1204). Urmări în lumea Bizanțului și în lumea românească (secolul al XIII-lea) Lucrarea de de față are o arhitectură de biserica gotică, clădită după reguli clasice. E de remarcat și de lăudat efortul autorului de a se mișca în hățișul unei producții scrise derulate pe cel puțin două secole, în cadrul căreia, nu de puține ori, domină controversele, interpretările diferite și chiar diametral opuse, spiritul partizan și confesionalizat etc. Să remarcăm, de asemenea, aplecarea nu doar spre motivațiile creștine fundamentale, ci și spre cele islamice, în condițiile în care ținta cruciaților erau în chip natural păgânii, prigonitorii numelui lui Hristos. Se desprinde și tratarea echilibrată a raporturilor aparent armonice, dar destul de convulsionate în secret dintre taberele cruciate, marcate de câteva poluri de putere, din rândul cărora se desprind Papalitatea, Veneția și Cavalerii Occidentali. Autorul are marele merit de a fi elaborat o lucrare deosebită și insolită în peisajul istoriografiei noastre. Pe lângă imensa muncă de documentare bibliografică, s-a apelat la urmele vii de la Veneția, la "comorile spirituale" aduse în Laguna de la Constantinopol, la texte narative mai târzii despre evenimentele de la 1200, păstrate în arhive și biblioteci din Cetatea Dogilor. În acest fel, avem în față o adevărată monografie în limba română despre Cruciada a Patra și implicațiile sale în spațiul sud-est european și românesc. - Acad. Ioan-Aurel Pop
